Craciun cu anatomie

Arterele mosului sunt cam hiperdiltate, mi-e c-o sa faca un infart.Ieri o amica l-a vazut pe Mosu intr-o masina de politie, si ma gandeam ca am putea strange suflete sa-l scotem pe cautiune.

Extraordinar

Nu am nicio treaba cu implicatia politica, dar videoclipul asta e extraordinar.Stau sa ma gandesc cum s-a simti ea in momentele alea, sa danseze cu cel mai important om de Terra, sa o vada o lume intreaga, sa-i cante Beyonce.
Iar pentru Beyonce, cred ca a fost cel putin la fel de superb, imi place ca-i face placere, o extaziasa faptul ca performeaza in fata lor, pentru ei.
I-ai dat lacrimile, pe mine m-a lasat cu gura cascata.

Trebuia sa se intample la un moment dat

De cativa ani imi bat joc sistematic de tot ceea ce ma inconjora, defineste si uneori ajuta.Inclusiv de mine, inclusiv de persoanele la care tine...

Incep de azi, din momentul asta altceva, nu e nimic nou, e doar ce-am invatat.

Nu uitati se ivesc cateodata oameni in niste cotituri cu caramizi in mana, nu sa va loveasca ci sa va ajute sa claditi. Imi cer scuze in mod oficial tuturor celor care trebuie, dar de azi incep sa :)

Din nou Lara

E minunata femeia asta, sper ca nu si bolnava, sa dea Dumnezeu sa traiasca cat mai mult

http://www.youtube.com/watch?v=bIIL5p7_WKk

:D

43 de cuvinte

Speedtest

Personalitati

Aveti 3 incercari sa va dati seama de unde scriu postarea asta:))
Suntem inconjurati de ceea ce suntem, de oameni si totusi suntem unici. In cursul unei zile langa noi respira si traiesc vieti se parate, sau nu, alti oameni.Cu problemele lor, cu jumatatile lor de mana, cu rucsacul plin de aceleasi cursurile pe care le vrem si noi sau cu o cafea in mana. In paltoane si trench-coat-uri de alte culori cu fularul prins in alt fel, dar totusi in 3 ani de zile am invatat ceva.

Pe dinauntru suntem la fel, aceeasi muschi, aceleasi tendoane, artere, vene, nervi, organe, tesuturi, un haos care totusi ne individualizeaza. Asezarea cromozomilor si interdependenta lor ne face inca din saptamana a 3-a de viata intrauterina sa fim altfel.La inceput ne bate inima mai tare deat in mod normal, 120-150 bpm (tahicardie fiziologica), la inceput limba si pieleea sunt principalele organe de simt, si pentru unii dintre noi asa raman toata viata.

Dar personalitatea nu are mai nimic de-a face cu toatea asta, ea insasi le influenteaza, o reactie un lant de transformari se produce undeva in timpul transcriptiei cromozomale.Un copil fiind totusi care un hdd gol, pe care parinti-l folosesc de multe ori care pe unul de back-up, face ca minunea sa se intregeasca.

Culmea, cateodata personalitatile se aseamana. Asta ne ameteste, ne halucineaza in asa fel incat suntem capabili sa avem mai multe jumatati pe unitatea de miocard. Cand descoperim ca ecuatia asta are prea multe necunoscute, cand observam ca miocardul este inabusit de gruparile aldoolice ale fiecarui individ ne reprofilam. Facem curat si spunem ca vom fi mai selectivi, vom incerca sa nu ne mai suprasolicitam in plan sentimental. Nu, nu e asta scaparea.Inima are 4 camere, 2 sunt unitati de primire a sangeluisi 2 din ele de expulzi. Circulatia este :inchisa, dubla si completa.

Probabil ca pe langa ciclul inimii in cei 2 mari timp, sistola-diastola, mai exista si-un alt ciclul al personalitatilor din jurul nostru.

Nu putem trai intr-o continua sistola, dar ne fortam cateodata sa diastolizam pe cei de langa noi ne nesfarsit. La un moment dat voi avea nevoie de-un defibrilator, dar pe tine te-as primi bucuros:)

Varsta e irelevanta

Citeam azi cate bloguri, in mod deosebit sunt niste pustioaice, se stiu ele, care scriu muuuult mai bine decat unii care se lauda cu un majorat deja sarbatorit.Nu este o regula, sa nu ma intelegeti gresit, dar vad ca varsta asta de 16 ani este sublima.Ciudat, ele reusesc sa fie mai constiente decat noi, reusesc sa gandeasca mai analitic, mai profund si in acelasi timp mai simplu:).

Varsta asa-dar e irelevanta, asa cum niciodata nu te poti baza pe copilaria unui adult si nici pe maturitatea unui copil. Imprevizibila chestia asta. delicios de imprevizibila.

E adevarat ca in felul asta blogurile lor sunt mai greoaie, pentru ca sunt mai incarcate emotional, sunt mai complexe.Ii spuneam azi cuiva ca are un blog ca un desert, asta-l face delicios

Multe sunt momentele in care insa, in blogurile de 16 ani ma regasesc, culmea cred ca am ramas in stadiul ala.Nu stiu de cate ori imi spun "Da, cunosc sentimentul" dar asta simt,.

Toate blogurile voastre, pe care le citesc ma fac in primul rand sa simt ceva, nu neaparat sa gandesc.De asta-mi plac, pentru ca ma simt purtat pe fiecare consoana, si gadilat pe scoarta cerebrala de fiecare vocala. Fiecare postare e precum un dicton grecesc, inscris pe bazorelieful urechii mele.

Multumesc 16 ani:)

Anunt

De ieri utilizatorii anonimi numai pot posta comentarii aici, motivele?

Nu trebuie sa ma explic in fata nimanui, da` daca macar nu aveti cont google, lasati un nume, nu cred ca sare nicio tasta din loc, nu cred ca arde niciun procesor.

Poate doar frustrarea voastra, si da, am ciudatenii pentru care as avea nevoie de multe numere pentru a le spune.

Cum nimeni nu-i in stare sa-mi dea asa de multe numere or sa ramana un secret:))
Bite me:-"

Ati vazut cumva o fata?

E oare cineva care sa-mi poata da asa ceva macar...acum?
Cred ca ati recunoscut cu totii versurile, mai ultimul cuvant.Am imtrat in pana de 'idei" si asta tocmai din cauza faptului ca nu am mai vazut demult o idee din asta.Caracterizarea unei fete am facut-o, sau am incercat sa o fac intr-o postare trecuta si nu prea mi-a iesit.Eram din capul locului constient ca n-o sa fie floare la ureche, dar e cert ca stiu ce vrea.Nu stiu unde sa caut si nici nu stiu cum sa cer.Stiu insa ce vreau.O alta constanta ar fi aceea ca asa ceva nu se cauta, nu se cere, nu se adulmeca, etc. .

Pe de-o parte cred ca ar fi buna o pauza, da` ce-ar fi sa gasesc o fata si astfel o pauza?

10

Toate`s 10

1-Ma duc in fiecare dimineata la toaleta cu 3 lucruri: cafeaua, tigarile si laptopul

2-Am cateodata impresia ca oamenii se uita ciudata la mine pe strada

3-Nu-mi place decat un anumit fel de Ciocolat(ik);)

4-Cand am draci gatesc toata ziua

5-Imi pocnesc degetele daca stau la curs aproape de catedra

6-Vars mereu ceva de pe masa la prima intalnire

7-Nu-mi place sa ma imbrac in alb (poate gasesc vre ciudata ca mine:))

8-Nu dansez daca ma invita o tipa sa o fac.

9-Imi bag mana-n par cand scriu

10-Mai am si alte 10 ciudatenii de care nu sunt constient.

Program incarcat

Maine trebuie sa:

-ma duc sa fac cumparaturi

-citesc cate ceva

-cumpar niste cadouri

-car un frigider prin cartier

-ma duc la o petrecere

-sa am curaj pentru declaratii

Maine cu siguranta

-o sa mearga totu` ok:)

Praf de stele

In ultimele zile ma obsedeaza 2 melodii...Una dintre ele apartine celor de la Vita de Vie, "Praf de stele". Ce mi se pare genial la ea e ca atat de simpla si totusi spune atat de mult, e atat de rock si totusi atat de soft, Despot dar mi se pare un Robin Hood.

Cea de-a 2-a, ooo da:)), cum ar spune cineva:-"

Este de pe noul album al lui Spike:"Ramanem prieteni", melodia se numeste "90 sec de viata".N-am intalnit niciodata o melodie care sa sintetizeze asa de bine...viata.Ok, e o impresie caracteristica "artistilor" astia, dar este extraordinar de adevarata cateodata.

Ascultati-le, nu, nu vreau sa va dau link de youtube cu atat mai putin de trilulilu, detest site-ul ala~x(.

O zi buna:-h

Catre Galateea

Către Galateea

Iti stiu toate timpurile, toate miscarile, toate parfumurile
si umbra ta, si tacerile tale, si sanul tau
ce cutremur au si ce culoare anume,
si mersul tau, si melancolia ta, si sprancenele tale,
si bluza ta, si inelul tau, si secunda
si nu mai am rabdare si genunchiul mi-l pun în pietre
si mă rog de tine,
naste-mă.

Stiu tot ce e mai departe de tine,
atat de departe, incat nu mai exista aproape -
dupa-amiaza, dupa-orizontul, dincolo-de-marea...
si tot ce e dincolo de ele,
si atat de departe, incat nu mai are nici nume.
De aceea-mi indoi genunchiul si-l pun
pe genunchiul pietrelor, care-l ingana.
Si mă rog de tine,
naste-mă.

Stiu tot ceea ce tu nu stii niciodata, din tine.
Bataia inimii care urmeaza bataii ce-o auzi,
sfarsitul cuvantului a carui prima silaba tocmai o spui
copacii - umbre de lemn ale vinelor tale,
raurile - miscatoare umbre ale sangelui tau,
si pietrele, pietrele - umbre de piatra ale genunchiului meu,
pe carc mi-I plec în fata ta si mă rog de tine,
naste-mă. Naste-mă.

Nichita Stanescu, evident:)

Despre despartiri

Se spune ca in viata sunt unele "rauri necesare" asa cum era Harap-Alb, nu stiu ce de am retinut analogia asta de la romana, da-mi place.

Raurile astea vin spre a ne maturiza, spre a ne face sa gandim mai logic si mai sincer lucrurile.Ganditi-va cum ar fi sa nu existe criminali, SIDA, AH1-N1, Osama Bin-Laden, sau mai stiu eu ce atrocitati.Cu siguranta lucrurile astea ne fac sa le vedem pe cele bune.

La baza ideii asteia stau insa 2 principii, si anume acela ca nu-ti dai seama de lucrurile bune decat dupa ce le pierzi, sau se schimba in rau.Iar al doi-lea ar fi acela ca daca ceva rau se poate intampla, acel lucru se va intampla cu siguranta sporita.

Despartirile sunt privite ca lucruri rele, fac parte din categoria asta pentru ca nu ne plac, pentru ca suferim din cauza lor.Astazi m-am intalnit cu-o despartire, asa s-a intamplat sa fie.Ce-i drept, conjuctura nu a fost una tocmai placuta (o inmormantare), dar cu siguranta m-am simti aiurea fata de ea.Cu toate ca eu am fost cel care-a spus la revedere, cu toate ca eu am fost cel care, logic, s-a simtit eliberat dupa toata povestea asta.Astazi m-am simtit cel putin ciudat, nu neaparat gelos, pentru ca n-am fost decat o data, si atunci aveam motiv.Dar ceva aiurea-mi intretinea o cefalee...de care am scapat mult prea tarziu pentru a-mi da seama ca nu mancasem:D

Despartirile sunt rele, e clar, dar poate cateodata nu strica sa le experimentam.Eu acum vad cu ea lucrurile mult mai clar...despartiti-va si le veti vedea s voi:))

Tahicardie

Pentru ca nu mi-am infruntat nici pana acum problema, de fiecare data cand vad pe cineva cu care sunt oarecum "legat" am tahicardie.

Problema nu merita, nu are cum sa fie rezolvata...Tu n-aveai nicio vina sa ma vezi asa, tu nici macar nu cred ca stii toata povestea.In fond nici nu vad cu ce te-ar avantaja daca ai sti-o...

V-a batut vreodata inima incat sa va iasa din piept vrand sa respire aer de Decembrie?

.Si de la capat

Weekend-ul asta nu a adus decat ceea ce era mai mult decat previzibil sa se intample.Niciodata nu am sa dau explicatii nimanui despre nimic, mai ales aici. Dar, cateodata am senzatia ca lumea se concentreaza pe ceea ce-i cel mai putin important in actul gandirii unei situatii. Daca am sti sa privim lucrurile cu adevarat importante, daca am sti sa ne facem o lista de prioritati ceva mai exata de important nu ar mai trebui sa fiu nevoit sa renunt la unii oameni.

Asa cum am invatat de mult, ei, oamenii, vin si pleaca.Probabil cineva acolo sus, probabil noi, stim cui sa-i alegem si sa renuntam la cei care in final se vor dovedi neimportanti.

A fost relativ frumos, da` incepusei sa ma enervezi prea tare, ajunsesi sa stii prea multe chestii.

Numai eu am dreptul sa stiu tot despre mine:)

Paolo Nutini

O sa par sarita de pe fix daca voi afirma ca am un feeling straniu rau de tot cand il ascult,cand ii pronunt numele? Iar obsesia asta o am de ceva vreme,credeam ca va disparea.Ia incercati-l fetelor,spuneti-mi ca aveti aceleasi emotii !

Nu vrem sa transformam blogul asta intr-unul muzical,urmatorul post va fi muuuult mai interesant.Promit.

Dematurizarea

Prea multa lume a uitat de zilele

Cu tenisi rupti in goana de a=ti prinde visele...

Respect Voltaj pentru ideea asta

Inegalitati perfecte

Oamenii sunt devotayi inegalitatilor, asa cum de fiecare data incearca sa-si gaseasca echilibrul dintre yng si yang.Mereu vom fi atrasi de ceva, mereu vom vrea sa credem in ceva Este in natura omului sa vrea sa creada in ceva si sa reuseasca, eu mereu voi crede-n tine si mereu ma voi simti atras dipol-dipol de tine. Dar esti asa de departe, esti asa de tacuta, este asa de plastica. Si-mi aduc aminte ca-ti aveam asa de-a aproape apropierea, asa de tacut glasul si-asa de elastic trupul...Incerc acum sa-mi aduc aminte aspetele astea, si-mi dau seama ca incep sa se piarda-n neguri.Unii ar spune ca ma vindec, eu as spune ca mi-am pierdut inegalitatea perfecta...

Despre comunicare

Mai mult de 50% din felul in care ne facem intelesi unii cu altii se desprinde din mimica si gesturi, din nonverbalitate.Va rog daca stiti, sa veniti voi cu un procent mai exact.

Eu stiu un singur lucru, chat-ul elimina expresivitatea, o poate manipula pe web, dar cateodata chat`ul ne ajuta sa dam ce-i mai bun din noi.

Gandind poate de 2 ori ceea ce scriem suntem mai aproape de noi cei cumpatati, nu o afacere buna decat pentru persoana care tasteaza, stiu.

Dar asta e tot farmecul, chat-uid cu 100 de persoane de fapt vorbim cu noi insine transpusi in 100 de ipostaze.

Pentru mine nu exista

Asta se voteaza, pentru mine ziua asta e valoroasa doar pentru ca e duminica.Atata timp cat n-am cu cine vota, n-am de ce sa-mi fixez pe scoarta cerebrala ca azi ar fi vreo zi importanta din punctul asta de vedere.Totusi pentru ca aprx un milion de persoane au murit acum pentru ca noi sa putem vota, am sa ma duc si-am sa-mi exercit dreptul asta:)

Dada, pentru asta au murit si noi acum ne batem joc.

Cateodata traim

Nu vreau sa fac reclama ascunsa, sub niciun fel nimanui.Nici macar Mie n-as vrea sa-mi fac asa ceva vreodata.

De curand am facut rost de noul album al lui Mihai Margineanu, "Pe sub norii de hartie".Marturisesc ca este foarte pus la punct, nu stiu cat a lucrat la el, da` omu` asta da impresia ca totul vine de la sine, ca muzica lui este asa de simpla si complexa in acelasi timp.Reuseste pe albumul asta, (la fel ca si pe celelalte) sa exprime asa de bine si concretizat cam...tot.

Vi-l recomand:)

E oare posibil?

Instabilitatea mea psihica prinde cote nebauinuite, incep sa am vedenii pe niste site`uri...Daca-mi iese afacerea va tin la curent.Dar e oare posibil sa ma aprind asa?

15 nov.

Vroiam sa fac o fapta buna.Sa donez niste haine pe care nu am sa le mai port vreodata pentru ca m-am facut mare,asadar, iubind sa fac bucurii si surpize m-am gandit la centrele de plasament.Yay!
Ca si o idee geniala pe care am avut-o pe moment,am zis sa caut pe Google unde as putea sa le dau.Din pagina in pagina dau peste un articol de ziar, nu stiu ce ziar,nu stiu ce numar,nu stiu ce an ori aparitie, in care niste studenti,vrand sa doneze haine si jucarii (de pluş) au fost refuzati de directoarea centrului de plasament pe motiv ca hainele erau SECOND HAND! Si ca s-au saturat(deci s-au saturat dumnealor) sa primeasca lucruri pe care altii nu le mai doresc.Nu-i de ras,dar parca m-ar pufni...
Oamenii,nemaifolosindu-se de anumite lucruri,le arunca (ceea ce e o prostie,nu suntem germani;vestici) sau le doneaza (un gest cat se poate de frumos).
Am renuntat la gandu' asta de a dona,mi-a pierit tot cheful.Mi-e rusine sa donez haine pe care,ma scuzati ca le-am purtat inainte de a le dona (?!)
Mi-e si frica sa merg la vreo biserica sa ofer acei cativa saci,chiar mi-e frica de vreo reactie asemanatoare celei din acel centru de plasament.
Poate ca inainte de a posta pe blog textu' asta, ar fi trebuit sa merg la casa copilului sa experimentez ( sa simulez) donarea :))
Da' nu stiu,am o stare naspa.Mi-e sila parca.Tind sa cred ca e cat se poate de true faza.

Gata, m-aaaam saturat

~x( Gata, m-aaaam saturat, stiti melodia.
In primu` rand cred ca a venit timpu` pentru o noua triere, si am sa o fac din radacini.
A venit timpul sa inveti ca nimeni, nimeni nu ma poate atinge si mai ales sa-mi puna cuvinte in gura.A venit timpul sa inveti ca prietenii nu-si fac unii altora asa ceva, pentru ca au incredere neconditionata unii in altii.Daca tu ai impresia ca eu am sa stau dupa fundul tau, cu toate fazele tale in care tie lene cateodata si sa raspunzi la telefon, cu fazele in care-mi spui ca el e mai inteligent, ca el face si drege, te inseli amarnic.Tinandu-l de mana n-ai sa te transformi in altceva decat intr-o speculanta, oricum imi dau seama ca erai.Nu-mi poti spune ca ma apreciezi pdoar pentru statutul meu, nu-mi spune ca ma tolerezi doar pentru ca stiu mai multe lucruri decat tine.Gata
Timpul numai are rabdare cu tine...
Numai vreau sa te vad, niciodata:)Si asta pentru binele amandurora.
Si chiar as vrea sa citesti chestia asta pentru ca mi-ai reduce din stress, oricum dreptul la replica nu ti-l acord.Nu, vreau sa fiu nesimtit, vreau sa fiu imatur si iresponsabil, asa-mi sta cel mai bine in situatii in care sunt implicate fetitele lu` tata ca tine.

Sa vedem care-i treaba cu leapsa

Pentru ca e la moda (sau nu), am sa incerc:
Ziua cea mai buna: Cand toata lumea zambeste
Cel mai mare obstacol: Prostia
Radacina tuturor relelor: Societatea pesttrita in care traim
Distractia cea mai placuta: O seara cu prietenii
Cea mai mare infrangere: In fata unor oameni de slaba calitate, se stiu ei...
Cei mai buni profesori: Anatomie.
Prima necesitate: Tigarile si cafeaua
Cel mai mare mister: Oamenii
Persoana cea mai periculoasa: Protejatii
Persoanele cele mai importante: Parintii, Eu

N-as putea, sincer...

...sa respir un singur minut fara sa ma gandesc la ea, la parul ei care-a albit de mult crescandu-ma, la ochii care i-au ramas si-acum tineri, la tot ce m-a invatat.Mereu o simt cum ma tine de mana, La Multi Ani draga mama, sa-mi traiesti.

Pentru fiecare in parte mama reprezinta ceva, pentru mine este un mare si stabil pilon in mijlocul tuturor furtunilor, pentru asta nu`mi ramane decat sa-i multumesc:)

Intrebare...

Sper sa nu fur ideea nimanui, daca se dovedeste a fi asa, am sa va trimit la postarea originala:)
Am fost intrebat de-un consilier pe probleme juridice-administrative ziele astea cum gandeste o femeie?De fapt, intrebarea pleca de la imposibilitatea lui de a-si da seama ce anume desfemeieste o femeie, ce anume-i fura sarmul, delicatetea si ego-ul.

Ei bine, am sa tratez subiectele in mod vice-versa.Am putea de la inceput rezuma, spunand ca o femeie isi pierde calitatea asta in cazul extrem in care se opreste din a gandi.Dar acum, cum gandeste o femeie?

Nu cred ca e ceva mai complicat pe lumea asta, pe langa sentimentele de pura iratiune (iubire, ura), nu cred ca e ceva mai complicat de explicat, darami-te sa mai incerci sa le scrii pe un blog.Viata asta se invarte de fiecare data in jurul femeilor, toti barbatii graviteaza in jurul lor.Sunt sigur ca cei mai mari misogini sunt aceia carora li s-a demonstrat ca cea mai inculta femeie poate fi mai sarmanta decat cel mai musculos barbat.

Femeile, in mod clar si cert au o alta scara a valorilor cand vine vorba de a gandi.In primul rand gandesc mereu, sau cel putin incearca sa dea impresia asta, incearca mereu un veritabil exercitiu de cerebralitate.In exercitiul asta se imbina mai mereu valorile la care poate, nu vor renunta niciodata.Ambitia unei femei, daca exista, poate a o depasi cu mult pe a unui de succes om de a facere barbat, si asta pentru ca femeile gandesc mult mai logic, de multe ori e drep, si mult mai marsav.Abilitatea lor de a se strecura printre situatii este dezvoltat de atatia ani de cand barbatii tot le-au fost mai oficial sau nu in fata.

Recurg de multe ori la mersul acela, care mie, sincer, mi se pare complicat de organizat.Mi se pare delicat si totusi sigur, mi se pare ferm si totusi in voia unui brat:)

Bratul de cele mai multe ori le impinge la dezumanizare, la pierderea lor ca identitati frumoase si gingase.La acea parte a vietii care naste alte vieti...cum o fi oare sa stii ca existenta unei planete depinde de o parte a corpului tau?

M-am chinuit

Si-acum spun...

Pentru ca am din ce in ce mai multe pareri de rau din partea celor care`mi citesc aberatiile ca nu pot posta comentarii, am convenit de unul singur:-@ urmatoarea solutie.

Trmiteti-mi comentariile voastre la radu_braila@yahoo.com si eu le voi posta aici intr-o rubrica speciala.Stiu ca-s alte solutii mai usor perfuzabile, da` e blogul meu, faceti ca mine:))

Sweet life:)

V-ati intrebat vreodata de ce sweet life?

In primul rand pentru ca asta mi-a venit prima data in minte cand am fost intrebat de titlu.In al doi-lea rand pentru ca spre asta cred ca vrem sa ne indreptam cu totii.Nu in sensul roz, pufos al cuvantului, nici in sensul acela al lipsei de interes.Un sens logic al vietii, un sens cat mai cald...as vrea sa pot crede ca e usor precum scrierea unui blog, in ultima vreme`mi dau seama mai mult ca niciodata ca nu e asa.

Deloc, tata`mi spunea, si mi se parea sec:"Viata e o lupta".

Nu voi cum sunteti, dar eu...

Si-acum spun...
dar eu cand vin acasa ma simt din nou, ma cuprind deopotrva sentimente de agonie efervescenta si de efemeritate...Ciudat de placuta combinatia dintre somn, mancare, revederea cu cei din liceu, rude si oamenii MEI, sunt doar ai mei.Braila, cu bine si cu rele e A MEA.

\:d/

Si-acum spun...
Am consilier, si inca ce consilier;;) pentru ultima problema.Sa vorbesc despre problema sau despre consilier?Nu de alta...dar avem o mica problema, sa spunem ca si problema si consilieru`mi sunt dragi:)N-as vrea sa le disec aici, dar am consilier ma, am cu ce.:))

Ptialina

Cum ar fi sa ne scuipam si sa ne vindecam?:))

Ce mama dracu` e cu mine?

Si-acum spun...

Am o senzatie super ciudata, de parca-mi lipseste ceva

De parca as vrea sa plec undeva

Dar n-as vrea sa plec singur

De fapt, as vrea sa plec cu cineva anume, nu dam nume ca niciodata aici

Si e aberant ca as vrea sa fac asta

Daca ar afla m-ar considera un dezaxat

Sau un maniac,

In orice caz, cred ca dementa mea incepe sa se cronicizeze....

Sunturi arteriale care dreneaza spre...nimic

La un moment dat trebuie sa luam niste decizii, am mai vorbit despre asta.Probabil cele mai grele sunt cele care ne implica propria persoana, ceea ce se va alege de noi, cum, cand, in ce fel, si mai ales langa cine:)

Daca ne uitam pe harta minunatului, mirobolantului si nu in cele din urma, frumos:-@ Bucuresti, vom vedea ca din Piata Romana pana la Universitate putem ajunge pe jos.Toata lumea ia metroul, mie-mi place sa merg pe jos, sa vad blocurile alea interbelice, bucurestenii prea grabiti pentru a vedea ca langa ei circula, respira, oxideaza aerob alti oameni.Doua puncte de reper ale celor doua locusuri faimoase sunt, asa cum precum ati intuit Universitatea si cladirea A.S.E.-ului, nu stiu daca linia e tomai dreapta, dar e clar ca se intrec precum Soarele si Luna.

Succesiv, cateodata concomitent, studentii lor sunt pregatiti si nu prea...Alegeti deci sa faceti parte din cei care fac lumina sau intuneric, alegeti sa fiti studenti undeva doar pentru ca "se fac bani", sau alegeti sa faceti ceea ce considerati ca e natural sa faceti?

Voi ce-ati face?

Eu unul as da la Medicina, o data, si inca o data, si inca o data pana as pica intr-o filozofie Hipocratica.Tu-mi pari o tipa cu aspect de ASE si cu creier de Universitate...foloseste`ti creierul, celelalte vin si ele economic vorbind:)

At last

Si-acum spun...
Melodiile lui Etta James transpuse de o cantareata pe care, sincer, recunosc nu o dredeam in stare sa cante asa ceva, si mai ales in felul asta.E drept, Etta James are un timbru vocal deosebit, concretizat in multi ani de experienta, dar Beyonce...a reusit sa maa uimeasca.Deplasat ar fi sa spun ca interpreteaza mai bine, dar da o alta nota catecelor.Asta inseamna sa fii artist:)
http://www.youtube.com/watch?v=drDB8nEvNw4&feature=related

Cat am putut gresi

Mi-a spus toate astea...
Nu stiu ce pot sa-ti mai spun in mail-ul asta....ca sincer am ramas fara cuvinte.Nu poti sa stii cat de greu mi-a fost sa aud tot ce mi-ai spus.M-am simtit aiurea, chiar pustiita, si singura.Pt ca mia-m dat seama ca efortul meu in ceva nu se face simtit.Chiar m-a durut tot ce mi-ai spus..am simtit ca un pumnal ce-mi sfasie sifletul.Eu chiar tin f mult la voi ...iar de gandit la rece nu pot si mai ales pt prima data in viata mea nu pot sa fiu obiectiva in ceea ce ii priveste pe cei de langa mine.Nu stiu sincer ce imi ramane defacut si chiar nu stiu ce sa fac.Am o mare teama si frica ca am sa devin exact ceea ce nu vrea :::sa nu mai pot sa fiu sincera cu nimeni si sa nu ma pot desfasura curat fata de nimeni niciodata..Nu cred ca ai sa intelegi asta...pt ca mi-a fost mie sa o inteleg, dar e mult mai complicat decat poti percepe.De obicei ca sa explic un lucru imi ia zece pagini dar acum chiar nu stiu.Imi pare foarte rau ca am creeat impresia asta ca in anumite mom din viata mea va dau la o parte.Oricum sa trec peste asta o sa-mi fie foarte greu asa cum va este si voua , dar cred ca o sa fie un pic mai greu mie.....dar toate au un inceput si un sf...si poate asta e inceputul unei noi etape din viata mea....poate chiar am sa ma schimb dar nu stiu de ce dar o sa fie o schimbare radicala din toate punctele de vedere...nu o sa-mi fie usor si atitudinea noua o sa fie fata de toata lumea.O sa-mi organizez viata extraordinar demult si de bine si o sa reusesc in tot ceea ce vreau...si imi propun.Au fost spuse multe lucruri care pt mine au o incarcatura greu de imaginat si d'aia am si spus ca nu ai vrea sa stii tot ce gandesc si in cate moduri imi gandesc propriile ganduri......e greu, e foarte greu dar macar mi-a deschis ochii si mi-a marit si orizontul in mult epuncte de vedere.Acum chiar ma simt captiva propriului suflet pt ca imi est esi mai greu sa vb de ale mele.Pt ca pana acum asta am incercat...sa lupt cu mine insumi ...impotriva propriilor sentimente si ganduri,....cautand cheia ca sa pot deschide gura si sa le spun.Dar acum cuvintele isi au locul undeva mult mai departe de aceasta discutie si situatie.nu astepta sa fiu aceeasi pt ca chiar nu am sa pot fi....sincer,,,...chiar nu mai pot fi...insa ai sa vezi lucru asta cu timpul...am crezut ca inebunesc l;a masa azi...si nu -ti poti inchipui cat am incercat sa ma abtin....nu m-am facut inteleasa si imi pare rau de asta...sunt duplicitara si viata mea mereg pe fagase multe si diferite toate odata pt a creea un intreg.Priieteni sunt persoane diferite si fac parte dintr-o familie diferita de cea contruita de mama si tata....dar formeaza o familie pe care o iubeste si ii esti devotat trup si suflet.....fiind departe de social, care te protejeaza si o ajuti atunci cand are nevoie de tine.Se pare ca nu ati inteles ca asta sunteti voi pt mine.O familie in care viata e privita curat si sincer si direct...in care suntem toti pt unu si unu pt toti....cred ca asta e tot ce am avut de spus

PS:sunt o pers curioasa si fascinata de tot ceea ce ma inconjoara, dar asta stiu numai eu ce insemnatate are acest lucru...Imi pare SINCER rau de situatia creeata

Prima si ultima data

E prima si ultima data cand am sa sterg o postare, si o fac nu din lasitate ci pur si simplu pentru ca n-ar fi just ca persoanele in cauza sa auda chestiile acelea ce le privesc in modul asta.Nu ma intelegeti gresit, enorm de mult respect pentru ce-i ce-mi citesc randurile, dar vreau sa fac lucrurile asa cum trebuie:)

Aseaz-o undeva daca nu-ti mai trebuie...

Te-ai intrebat vreodata de ce nu te-am putut privi in ochi niciodata?...poate pentru ca te minteam mai frumos ca niciodata sau poate ca....Oricum, nu vei stii niciodata:)

Copii la 21 de ani

Nu m-as putea niciodata gandi cum ar fi sa am un copil la 21 de ani.Adica o chestie din aia mica, care are nevoie de absolut orice de la mine, de mancare, de afectiune, de grija, etc.Si zilele astea nu stiu de ce dar s-a tot vehiculat subiectul asta, ne-am tot rasucit in jurul lui.Nu inteleg de ce e lumea asa de pasiva cu cei care patesc chestia asta, de ce privesc toti lucrul asta ca pe ceva normal.

Avand in vedere ca varsta de 21 nu-ti asigura cu certitudine maturitatea necesara, pozitia sociala, financiara etc necesare pentru a creste un copil.Dar chiar daca toate astea ar fi, de ce sa-ti opresti viata in loc la doar 21, de ce sa nu te bucuri de varsta asta in care ti-o bagi si pleci pana la urma?!?!Pentru ca sa recunoastem, cel putin noi baietii, ne-o bagam si ne place, cand ne plictisim ne-o mai bagam o data si gata, toate bune si frumoase.

Nu m-as vedea insurat si cu un copil in brate pana la o varsta sub 25 de ani, d`apai prin februarie asa:))

Traiti fericiti cu tot cu copii vostrii, si sa dea D-zeu sa va fie bine, voua dar mai ales copiilor ca n-au nicio vina de iresponsabilitatea voastra:)

Friends will be friends

Daca nm-ati intreba vreodata faza asta, v-as fi scuipoat in fata.Dar uite ca se intampla si ma simt ca la 16 ani, amestec de aderenalina, de stare de bine si liniste, prima data dupa 2 ani:)
Probleme de alta factura vor fi intotdeauna, dar va multumesc ca existati:)
Sunt situutii pe care nu le preconizezi, si sunt cele mai frumoase, cele mai incantatoare...Merg pe strada, de fiecare data in toamna mi se pare ca orasul renaste, vad ca toamna asta e si a mea...pretioasa toamna asta:-?

Are you lonesome tonight?

Internetul si chat-ul

Chatul, discutia este ocupatia cu care ne-am delectat macar o data, sau cel putin am incercat.Sa gasesti pe cineva, care sa stea in fata unui monitor, cu care sa "palavragesti" la nesfarsit este cam greu.Va puteti contrazice sau va puteti sustine unul altuia iedile, pana la urma sa termina la fel...Nu dar ce te faci cand tipa arata stereotipic de bione, gandeste idealist de profund si..chatu-uieste?:)

Inca o fila

Daca mi-ar fi spus cineva ca o sa se termine asa, nu l-as fi crezut pentru ca am trait pana acum cu impresia ca nu ma va atinge nimic din ce seamana cu ea.
Dar uite ca ma atac, si asa-i cel mai bine sa fie pentru amandoi...E adevarat, doare al dracu` de tare pe moment

Go,go,go!

Revenirea - part two

Vroiam sa i-o iau inainte lui Radu,insa nu am atat de mult fler,pe cat credeam.
Am fost si eu in vacanta,ce!
Nu,nu vreau sa imi caut scuze,pentru ca nu am niciuna buna.

Dupa bac planuiam sa fac o gramada de chestii: sa nu imi pese de nimic.M-am detasat atat de tare de tot,toata,toti,toate,incat ma simt epuizata acum cand vreau sa reintru in normal.
Precum spuneam,nu am facut nimic deosebit vara asta,dar nici nu imi facusem niciun plan serios dinainte,tot ce aveam in minte era examenul; dupa "depasirea" acestuia, m-am trezit "in the middle of nowhere", fara planuri,fara vreo schita in creion,ceva,nimic.
In prezent sunt nevoita sa ascult experientele celorlalti care au avut totusi o vara,care au vazut marea,care au vazut Busteniu',Strainezia etc.
Si,pe cand mi se iveste si mie o ocazie de a parasi Romania,pentru 2 saptamani...ha! aici se complica lucrurile: pasaport expirat,viza inexistenta,credit inactiv.Sunt obosita.Am alergat zilele astea pentru rezolvarea celor necesare pentru calatorie,pentru ca la final sa aflu ca a fost in zadar.Sunt frustrata.
Am sa o sun pe bunica."Nepotul risipitor" it's back.Sper sa nu isi fi schimbat numarul de telefon intre timp( si mai sper ca si culesul perelor sa se fi incheiat deja).

Revenirea

Am cam lipsit o perioada, si acum ca sa fiu sincer scriu cu o oarecare dezamagire pentru ca Anaidd trebuia sa scri aseara pe blog:-w.
Dar cum aia mai de la urma scapa turma sa incerc sa debitez eu cate ceva.
Incepe un an nou, care cel putin pentru mine inseamna un nou inceput, pentru ca mi-l voi petrece asa cum mi-i voi petrece pe toti pana la...sfarsit, si anume in spital.Dar nu am de gand sa scriu despre asta ca am tot timpul din lume, am de gand sa scriu despre oamenii care incep un lucru si-l lasa neterminat, care ajung la o oarecare maturitate si-si dau seama ca lucrurile pe care le intreprind sunt inca intr-un stadiu incipit.Si au o varsta considerabila si ei nu sunt inca, nici macar la jumtatea drumului.Cred ca este groaznic sa te simti inconjurat de feeling-ul ca ar trebui sa fi la Satu Mare si inca n-ai plecat din Bucuresti....eu as vrea sa plec si-acum din Bucuresti.

:-?

Poate ca m-am inselat un pic, inca nu am luat nicio decizie, am sa vad cum, de ce...si mai ales pentru ce mi-as "baga pielea la saramura"...
O stresez, am speriat-o deja, daca vin cu propunerea asta n-as face nimic altceva decat sa intaresc ideea:-?
:-?!

Copilarii facultative...

Imi aduc si acum aminte, parca ieri paseam in sala de disectie, pe coridoarele alea lungi, cu profesorii aceia prea putin pedanti.Stiu ca ve-ti crede ca am terminat de multi ani facultatea, dar un calcul simplu va v-a releva ca sunt de-abia anul 3.
Copilariile primului an sunt inca vii, si renasc prin povestile altora.Povestea de la medicina nu e cu nimic mai prejos si nici mai presus de ce-a de la farmacie.Ce se intampla cu copilul venit de pe bancile liceului rutinat cu o dilema mare, intre a se intalni cu-o tipa`n oras si a sta la ora de mate?Se intampla ca se debusoleaza, se amesteca cu noul oras, cu putin noroc sau ghinion se indragosteste:)Nebuneste sau nu, orice fericire are`un sfarsit, un rau necesar mi-as permite sa spu acum.Dar ea, ea n-are cum sa vada lucrul asta, poate e constienta dar nu-l vede asa de clar precum il vad eu, inca aerul nou nu a cufundat-o in luciditatea de dupa un an de facultate in Bucuresti.
Sesiunea, sau ce-a mai ramas din ea o apasa, ar vrea sa scape de sesiune, de toate lucrurile alea care-o plictisesc, o ingrozesc, sau mai rau-o lasa rece.De fapt, si-ar baga elegantele picioare, evident elegant si sarmant in ea de sesiune si acum, ar lasa chiar si patul in care doarme ca sa imparta un loc cu el:)
Nu o poate condamna absolut nimeni decat ea pe sine, cand o sa se intample asta o sa reinvie, o pojghita de maturitate, de putere, incet-incat o domnisoara mai puternica va invia....
Sunt rauri necesare, sunt fericiri inutile, sunt sesiuni interminabile flancate de caldura si dorinta de mare....este studentie:)

Buna dimineata:)

Melodia este foarte, foarte cinica, dar pana la urma cred ca toti ne identificam la un moment dat cu ea.Pentru ca intradevar ruperea unei relatii de orice fel, presupune orientarea catre o alta noua.Asta evident dupa o perioada relativa pentru fiecare in parte.
Eu sincer nu cred ca m-am resimtit vreodata prea tare dupa ce am pus punct vreunei relatii, niciodata nu am avut nevoie de "o perioada de pauza".
E drept e poate foarte matur sa procedez asa, dar nu pot uita pe cineva, decat daca vad in fiecare zi pe altcineva, diferit, cu alte obiceiuri, alte prospectii de viata...
Cataodata ma gandesc ca niciodata n-am regretat nicio relatie nici ca inceput, nici ca sfarsit...de continut numai zic.Mi-a placut intotdeauna sa cred ca fiecare relatie este o oportunitate sa invat ceva, despre viata, despre oameni si mai cu seama despre mine.Dar ceea ce este cel mai important este ca niciodata n-am regretat nicio experienta fie ea buna sau rea, niciodata nu cred ca am sa fac chestia asta pentru ca sunt constient ca viata trece, o data cu ea oamenii si sentimentele lor fata de cei de langa ei.
Calatoria cu trenul vietii este cateodata atata de ciclica, atat de inefabila in drumul spre statiile ei incat nu mi-am putut da seama niciodata ce as avea de regretat la plecarea dintr-o statie:)

Inceputurile unora....

Cred ca ai fi oarecum, intr-un mod abstrac...foarte abstrac, mandra de mine.Nu stiu daca-s ambele sentimente de ambele tabere, cert este ca este cam tot ce mi-as putea dori, cel putin deocamdata.Iti seamana si nu prea, este simpla si complicata in acelasi timp, ma apreciaza (cred) pentru ceea ce sunt, si tin la ea pentru ceea ce este, exact asa cum este:)

Motive pentru a merge mai departe

....ca vantul din vama veche as putea spune.Nu, nu sunt adept de mers in Vama Veche spre a ma imbata pana numai stiu de mine, sa ma droghez pana scot aburi pe urechi.Dar imi place si Vama noua si cea Veche.
Tu, din cauza ta si a altor catorva chestii merg mai departe am luat deciazia de merge mai departe dinainte de a pierde concret ceea ce am avut.Am premeditat pierderea, am premeditat recuperararea:)
Si sunt asa de mandru de tine, pentru ca nu esti o replica a ceea ce a fost, esti o replica a ceea ce iubesc mai mult pe lumea asta.Si sunt asa de mandru de tine, si de mandru ca te cunosc si-mi dai atentie si pentru ca din cand in cand imi spui ca si tu tii la mine:)
Nu am sa ma gresesc in fata nimanui asa cum a fact-o in fata ei, dar cu siguranta am sa-mi mentin principiile, cel mai important insa e ca tin la tin enorm:)

Te-ai schimbat....

Melodia asta mi se potriveste ca o manusa, nu...nu eu m-am schimbat.Sunt sigur e drept, ca m-am schimbat precum toti oamenii se schimba intr-un fel o data cu anotmpurile.
Dar ea, s-a schimbat asa de mult de cand n-am mai vazut-o, schimbarea de look stiu sigur ca e in ton cu schimbarea unor perceptii psihice, cu schimbarea unor atitudini fata de oamenii care o inconjoara.Ce e mai grav este ca fata e mine numai are nicio atitudine, ii sunt absolut indiferent, ii sunt mai mult de atat, sunt INEXISTENT.
Oamenii sunt atat de indiferenti cateodata, stiti si voi ca indiferenta doare mai mult decat 10 razboaie ale replicilor de cuvinte, doare mai tare decat orice jignire fizica si verbala.
Cat de mult am putut sa gresesc, de-abia acum imi dau seama cat de mult am pierdut, si o data cu ea am pierdut tot angrenajul care ma tinea in viata si ma facea sa zambesc.Si ea habar nu are, este singura persoana care n-ar citit blogul asta niciodata in viata ei, pentru ca nu citeste bloguri(nici eu nu citeam, dar ma amagesc), si mai ales pentru ca ar citit blogul unui fost frustrat, actual ofticat, permanent mincinos.....
Aurelian Andreescu a pierdut si el enorm ceva sau pe cineva, scena era blogul sau insa nu`si putea sustine performantele artistice fara un strop de extaz.Stropii s=au adunat si din pacate l-au innecat.
Ce pacat, probabil cea mai buna voce masculina pe care a avut-o vreodata acest popor.As cuteza cu nonsalanta chiar, sa-l asez langa o sumedenie de alti maestrii emeriti ai muzicii romanesti si internationale:)

Asa frumoasa....

Oricat de mult as vrea sa ma amagesc, ea ramane si acum in mintea mea.Ma 'bantuie" cu privirea ei, si`mi aduc aminte de bine ochii ei si-acum....Si s-a facut mai frumoasa ca niciodata...
Am tinut la ea enorm...
http://www.youtube.com/watch?v=leKpN2xYpGI

Taxa enorma de studii

Taxa anul asta la toate facultatile Universitatii de Medicina si Farmacie au crescut in ultimii 3 ani de la 3700, 4500, 7200 RON
Aberant, multa nesimtire, ignoranta fata de o societate secatuita de medici, cu o opinie publica care are impresia ca suntem doar niste spagari incomtepenti.....

Din nou despre ceea ce suntem cand nu suntem

Vi s-a intamplat vreodata sa aveti impresia ca traiti in imponderabilitate?
O imponderabilitate apasatoare, fara sa stiti de ce, aveti impresia izvorata din subconstient ca trebuie sa faceti ceva si totusi nu stiti ce...
Cam asa ma simt eu acum, este ceasul 02.09 si inca nu stiu ce am de facut azi, stiu cu siguranta ce am de facut maine.Pentru ca am ajuns in Bucuresti asa de tarziu, nu mi-am dat inca seama ca tot ceea ce trebuie facut este de facut maine si nu astazi.Mai grav ar fi faptul ca nu stiu daca pot rezolva toate probleme intr-o singura zi, nu stiu daca as putea sa fac in asa fel incat sa fie toata lumea fericita si apoi la sfarsitul zilei sa ma declar si eu insumi fericit.
Va intrebati probabil ce am de facut, asta n-am cum sa va spun, tot ceea ce trebuie sa stiti este ca ceea ce voi face maine s-ar putea sa-mi dicteze o buna parte din viata:)
Alegerea corecta sunt constient ca o fac, dar adevatele lucruri care vor dicta la sfarsit sunt asteptate in mai putin de-o luna.
Daca nu reusesc nu stiu ce am sa fac...ramane de vazut, insa daca am sa reusesc sa duc la bun sfarsit ceea ce mi-am propus exact acum un an am sa am curajul din nou sa scot capul in lume:)
Iar alte capete or sa cada....;)

Oups!

Hello people! I'm alive! Trebuie sa fac cumva sa raspund la toate provocarile care mi-au fost "planuite" intr-un mod sau altul, in ultima vreme.In primul rand examenul de bac,pur si simplu ma epuizeaza,nu probele in sine,ci asteptarea zilei cu pricina.(Tocmai de asta nu prea apuc sa scriu pe blog,cred ca e o scuza cat se poate de true :P).
In al doilea rand,blog-ul.Cumva ma stradui sa nu ma ia valul.Vorbeam cu Radu,ma atentiona sa nu ma las cuprinsa de mrejele blogger-itului.Eh,e cam greu pentru un Sagetator sa nu exagereze,sa nu cada dintr-o extrema in alta.

Scriind,imi dau seama de ceva.O mostenesc pe mama.Sunt cu zicalele din popor,mi se par atat de adevarate incat nu ma pot abtine sa le exprim ori de cate ori am ocazia.(de data asta chiar am depus efortul de a nu scrie,pana acum,niciun proverb!).Si mi se pare cam penibil.Adica, avand numai 19 ani e cam caraghios sa folosesti limbaj moralizator,parabolic.Sa vorbesti doar din citate ca si cum ai avea atat de multa experienta, incat sa concluzionezi printr-un proverb.Mi-am recitit postarea anterioara si m-a pufnit rasul,chiar si aici,chiar si in vorbirea scrisa, vorbele de duh nu se lasa.Ma simt urmarita.
Dar,"in tot raul,fiind si un bine" (nu din nou!)as propune un concurs de proverbe/zicatori romanesti,cu caracter hilar.
Te bagi?!

Sentimente opuse

Cum poti oare sa :x si sa ~x( ?!?!?!
S-ar putea filozofa in cateva pagini, in cateva bloguri, romane, vieti....dar e drept unul din sentimente mereu va domina.
Si cand ma gandesc ca se intampla din nou....

Bacalaureat la maturitate

Zilele astea se sustine examenul national de Bacalaureat.
Inca un examen la sfarsitul caruia vom afla de toate magariile care se fac intre elevi si profesori, inca un an cand vom afla de zecile de kilograme de fituici din toalete, inca un an cand o sa auzim laudele brave ale unora care au reusit sa copieze in stil mai mic sau mai mare.
Examen care marcheaza sfarsitul perioadei de invatare "asidue" pentru unii, iar pentru altii, sfarsitul perioadei de liceu si doar atat.Bacalaureatul (nu)mai este privit ca un examen al deplinatatii facultative ale unor notiuni, nu el este privit ca un examen care solicita informatii total nefolositoare, ca un examen fara relevanta (pentru ca asta a ajuns), ca un examen ce marcheaza inceputul maturitatii deopotriva psihice dar si intelectuale.
El ar trebui sa aduca in prim-plan un nivl mediu de cunostinte, ar trebui sa marcheze izotopic oamenii care sunt gata pentru a face fata in societate, care sunt capabili sa fie inscrisi in piata fortei de munca.Piata care NU da DOI BANI pe balacaureat pentru ca nici nu merita.
A intrat in definitia examenului ca toata lumea trebuie sa ia 10 la probele orale, si la sport, a intrat in definitia lui ca profesorii trebuie sa nu te intrebe nimic la problele astea, a intrat in definitia tuturor ca ar trebui sa ti se dea sansa sa copii, ca altfel "comisia e grea".
As vrea sa vedeti niste subiecte de dinainte de 2000 sa zicem, sa vedeti acolo examen de Bacalaureat;)
Melodia e vesela, nu ar trebui.Nu avem ce sarbatori, prea putini oameni care absolvesc liceul in urma examenului astuia, pentru cei putini mult respect.

Reverie

Nu-mi dau inca seama ce anume ma face in ultima vreme sa fiu bagat in priza, o escala e o treapata superioara de energie cauzata de loup al testosteronului, sau poate pentru simplul fapt ca ma gandesc la o gramada de lume.La cum as putea sa-i ajut, la cum as putea sa fiu mai aproape de ei, la cum as putea sa-i fac sa inteleaga ca tin la ei.Veti spune ca la varsta mea, intrebarile astea existentiale sunt cam infantile, dar eu cred ca ne guverneaza si ne dirijeaza toata viata.In ciuda formarii unei personalitati puternice sau nu, mereu vom incerca pentru anumiti oameni, sa ne cizelam personalitatea astfel incat sa se poata integra in a celorlalti.
Nu am de gand sa ma schimb pentru nimeni si nimic, dar da, am de gand sa fac compromisuri pentru oamenii la care tin, pentru oamenii pe care-i respect si care ma ajuta.Pentru ca, imi dau seama ca, inca mai sunt astfel de oameni in viata mea.
Te-am pierdut si pe tine, si?Ok, vina mea totatala, dar ma regenerez....

La inceput de drum....

10 lucruri fermecate si`o minune....
Da cam asa s-ar traduce ce vreau sa aduc pe blog, evident ca n-o sa vedeti cine stie ce broscoi care se transforma in print...Nu de alta, dar printesa care sa faca chestia asta e tocmai la Cluj, asa ca am sa ma limitez la imbratisarile, saruturile si mai ales opiniile ei scurte si la obiect.
Daca aveti nelamuriri, nu-i puteti accesa pagina pentru ca nu are niciuna,da e adevarat.Nu are nici hi5, nici myspace, facebook, netlog sau mai stiu eu ce prostie.Nu-mi spuneti cum am reusit sa o conving sa scrie pe blogul asta, cert este ca ne caracterizeaza, cel putin acum, entuziasmul fantastic de a avea un blog comun.De a putea sa va oferim o perspectiva ceva mai ampla asupra multor lucruri ce se vor ivi, sau pe care le vom considera acute, cronice sau pur si simplu banale.
Ramane mai presus de toate un blog....dar am tinut sa scriu aici chestiile astea pentru a impartasi un pic din impresia mea despre Anaidd.
Este evident faptul ca as mai fi putut ruga o mie de persoane sa scrie aici, este evident faptul ca nu am facut cea mai buna alagere pentru mult, fapt pentru care voi fi blamat, sau ignorat.Nu-mi pasa, blogul meu, deciziile mele.Dar pentru prima data, am sa le justufic: tipa este foarte inteligent, foarte simpla si totusi atat de complexa, cateodata inchisa intr-o carapace, cateodata citibila ca un blog.Trebuie doar sa stii sa cauti, si mai ales sa demosntrezi ca meriti;)
Mult respect pentru cine`mi citeste aberatiile, si mai mult respect si stima pentru cea care va scrie pe blog.
Asa ca Anaidd, iti tinem pumnii si pe blog, si la BAC si la admitere:)

Vorbe din popor

" De ce fugi,in carca duci!" sau "De ce ti-e frica,nu scapi!". Da,cam asta imi trece acum prin minte, degetele-mi tremura pe tastatura ca vocea unei cantarete cu trac,pe scena.Incercand sa intru in forta in lumea blog-ului,nu am sa-mi descriu starile mele,ci mai degraba am sa raspund invitatiei lui Radu de a-i fi partenera pe acest blog si sa imi inving teama de a-mi expune parerile vis-a-vis de multele lucruri inconjuratoare,pareri de obicei scurte si la obiect.

Unii vor si pot, incearca si reusesc:0

In blogul asta, am sa fiu ceva mai darnic.Nu stiu ce inseamna pentru voi a fi darnic, dar este cert ca veti gasi cate ceva ce nu a-ti mai vazut pana acum pe blogul meu.
Am sa vorbesc in cele ce urmeaza despre un oras, pe care, eu sincer, il consider a fi centru cultural-artistic si educational al tarii.Da, a-ti ghicit, nu e vorba despre Bucuresti, nici pe departe, avand in vedere ca problema Bucurestiului este caaa.....e Bucuresti.
Braovul, asa cum peteti citi si din link, este situat in centrul tarii, dar nu numai geografic.Ce au reusit oamenii de acolo sa faca din orasul ala, si mai ales ce au de gand sa faca, cum se face ca Brasovul aduce ce-a mai mare contributie, sau una din cele mai mari, la PIB-ul tarii din turism...Este foarte simplu, oameni muncitori, inteligenti si pe deasupra frumosi, ambalajul asta mirific care-i inconjoara mi-a dat impresi ca traiesc intr-un oras european, si totusi romanesc.Au reusit cu precadere sa dea exemplu de civilizatie, cultura, economie turistica, inteligenta si multe alte prin simplul fapt ca nimeni nu poate comenta ceva de rau la adresa lui.Nu cunosc situatie din oras, de la periferie, de pe strazi, dar centrul si locurile care imprejmuiesc Piata Sfatului sunt de-a dreptul superbe.
Din totdeauna am iubit orasul asta, pentru ca ma face sa ma simt mandru ca sunt roman, ma face sa cred ca mai avem o speranta sa prindem trenul ce trece prin tunelul, la capatul caruia o sa gasim nu o lumina.O sa gasim bunastare, o sa gasim civilizatie, daca drumul in tunel este complet neiluminat, atunci sunte ca intr-o gaura neagra.
De cum intrii in oras, te imtampina aerul curat de munte, pe mine, e drept m-a rapus, avand in vedere faptul ca plamanii mei erau contrariati.Invatati fiind cu un pachet de tigari pe zi, cu "aerul" de Bucuresti, au ealtat la primirea aerului tare si rece, s-au bucurat pentru o zi impreuna cu mine, de tot ce a avut mai bun orasul asta de oferit:)
Este fermecator faptul ca oamenii acolo stiu sa zambeasca, si zambesc sincer pentru ca viata lor este frumoasa, pentru ca probabil sunt unii din cei mai bogati romani.Din toate punctele de vedere.Experienta occidentala si nu numai, a acut din ei adevarati oameni ai societatii, este trist insa faptul ca am impresia ca sunt izolati de restul tarii, si nu pentru ca s-ar izola ei, ci pentru ca ceilalti ii privesc cu invidie, cu stoicismul oamenilor frustrati si nepsatori.Mi-a placut sa vorbesc cu ei, mie`mi place sa vorbesc cam cu orice, dar discutiile au fost asa de pline de farmecul extazului meu incat si daca n-ar fi scos niciun cuvant, tot fericit as fi fost.Un umor fin ii imprejmuiesc, iar delicatetea lui vine din cultura.Da, sunt plini de cultura, traiesc intr-un oras care da pe afara de cultura, este imbibat cu ea la orice pas, pe fiecare straduta ingusta cat cea a Sforii.
Cum reusesc ei sa aiba un oras curat si mai ales frumos, simplu: au o alta MENTALITATE.Au inteles bine procesul schimbarii, si au stiut ce sa pastreze si ce sa schimbe, au stiu cum sa-si foloseasca resursele de tot soiul la maxim, si pentru asta au castigat respectul meu deplin.Lucrurile si mai ales oamenii in general castiga foarte cu greu respectul meu, aand in vedere preconceptiile mele ideile mele fixiste, si mai ales spiritului meu carcotas.un brasovean insa, pleaca cu prima sansa in fata multor din omaneii pe care-i cunosc deja.
Sublim, extraordinar, n-am cuvinte....

Inspiratii de muze

O femeie, o artista, o doamna a muzicii(cu precadere roamnesti, dar si frantuzesti pentru cunoscatori) canta despre viata.Atat de simplu, atat de fragil, atat de delicat, si totusi atat de bine ancorat in valul trairii omenesti.

Ce s-a intamplat cu muzica de genul celei cantate de Maria Tanase, ce s-a intamplat cu spiritul melodiilor de pe atunci este probabil vehement sa comentez.Si este vehement, pentru ca apreciem oameni ca Smiley, Morandy sau formatii ca Trydent.Ca o mica mentionare, pentru cei care cred ca sunt de conceptie comunista afirmand chestia asta, ii invit sa vada funerariile Mariei Tanase pe youtube.com, sa asculte macar 1/4 din discografia celei ce-a fost Doamna Muzicii Romanesti.

Urmatoarele randuri, ce le puteti gasi usor pw wikipedia.ro sunt graitoare:

În anul 1963, Maria Tănase a aflat în timpul unui turneu că avea cancer la sân şi că ar mai fi o şansă să scape dacă întrerupe turneul şi se operează urgent. Artista s-a gândit, s-a răzgândit, şi-n cele din urmă a refuzat, dându-şi seama că nu mai are nici-o şansă, şi a dus turneul la bun sfârşit. Cancerul a afectat şi plămânii, artista cântând cu dificultate, gâfâind. Pe19 iunie 1963 a avut ultimul spectacol, la Hunedoara. La un moment dat, simţindu-se din ce în ce mai rău, a zis:

„Fraţilor, eu nu mai pot! Am cancer la sân şi o să mor în curând! De-acuma nu mă veţi mai vedea niciodată!”

Ce se intampla cu muzica romaneasca de asta este pur si simplu rezultatul unei societati ce a inteles gresit democratia, printre multe alte chestii, ce a ales sa faca din economia de piata o economie de consum si nu de productie urmata de un consum propice.Consumul de Smiley, Alex, Morandy(care cuteaza sa se traga de sireturi cu cine, cu Horia Moculescu:-o, si de multi altii duce la somn.

Somnul ratiunii naste romani...ascultatori de zgomot.

Ascultati ce va taie capu, dar mai ales ce va alege urechea, si cu precadere ce va inspira encefalul...

Generatia de dupa

Ma gandesc ca 2 ani de zile n-ar trebui sa constituie o diferenta temporala incat sa influenteze o generatie, dar se pare ca asa e....

Este evident parerea mea, fara sa vreau sa fiu comunist, fara asa vreau sa fiu plin de prejudecati, fara sa vreau sa intru in pielea vreunui lup moralist.
Dar pustii astia care vin din urma sunt din ce in ce mai plini de haine de 'brand", din ce in ce mai bogati in lexic de genul cuvintelor: "mumos', "frumy", si alte multe beratii pe care sincer, mi-e jena sa le scriu pe tastatura asta.De ce link-ul blogului va trimite la cel mai mare site de socializare din Romania?Raspunsul, desi simplu, pentru ca se gaseste in formularea intrebarii, are de fapt mai multe conotatii.Mi se pare, si nu sunt singurul, ca site-ul asta a devenit un fel de loc de agatat, un fel de spatiu in care lumea ar fi in stare sa faca sex cinernetic, si mai ales un loc plin ochi de cocalari, pitipoance si mai ales "femei la 18 ani super elegante".

Media de varsta de pe site`ul asta, cu toate ca nu depaseste cu mult varsta de 16-17 ani, este un puternic anabolizant de estrogen, progesteron si mai ales testosteron.Este societatea de la nivelul varstei de 17 ani din Romania, cateodata am impresia ca o oglindeste perfect, si de aceea merita sa apara in blogul asta.

Daca in occident sunt site-uri asemanatoare, gen facebook/myspace, la noi a prins ideea de hi cinci.De ce?Probabil si pentru ca are o interfata mai convenabila, probabil si pentru ca nu e chiar asa de complicata sa-ti gasesti un stil proprou pe care sa-l abordezi acolo.

Dar sa revenim la generatii, asa cum nici site-ul asta nu e plin numai de cocalari and co, nici generatia asta mai tanara cu 2 ani ca mine nu e plina numa` de oameni pe care Maiorescu i-ar pune la zid.

Se pare, si asta nu de curand, de mult mi--am dat seama ca societatea in care traim este foarte bine intruchipata de extpresia si intelesurile sintagmei "teoriei formelor fara fond".Ca sa va aduc aminte din materia de Bacalaureat de la Limba si Literatura Romana, Titu Maiorescu zicea:

,,Al doilea adevăr, şi cel mai însemnat, de care trebuie să ne pătrundem, este acesta: forma fără fond nu numai că nu aduce nici un folos, dar este de-a dreptul stricăcioasă, fiindcă nimiceşte un mijloc puternic de cultură. Şi, prin urmare, vom zice: este mai bine să nu facem o şcoală deloc decât să facem o şcoală rea, mai bine să nu facem o pinacotecă deloc decât să o facem lipsită de arta frumoasă; mai bine să nu facem deloc statutele, organizarea, membrii onorarii şi neonoraţi ai unei asociaţiuni decât să le facem fără ca spiritul propriu de asociare să se fi manifestat cu siguranţă în persoanele ce o compun; mai bine să nu facem deloc academii, cu secţiunile lor, cu şedinţele solemne, cu discursurile de recepţiune, cu analele pentru elaborate decât să le facem toate aceste fără maturitatea ştiinţifică ce singură le dă raţiunea de a fi“.

Studentia in Bucuresti

Pentru ca este un subiect extrem de discutat, extrem de controversati si mai mult decat atat extrem de uzual pentru cele cateva zeci de mii pe persoane, am de gand sa aduc o culoare noua, mai generala.In fond, lumea priveste Bucurestiul in primul rand ca pe capitala tarii, nu neaparat ca pe cel mai mare centru universitar din tara.

Centrele universitare romanesti, chair in pofida faptului ca nu sunt cele mai vechi din Europa, sunt inca la un nivel de performanta, avand in vedere ca, da, am ramas comunisti in predare.Lucru bun sau rau, nu se stie, este cert faptul ca performanta se poate creea si prin alte cai mai simple si cu mai putina incarcatura psihica cu precadere a nivelului de stress.

Studentia in Bucuresti inseamna mai intai de toate pentru 80% dintre subiecti o mare incercare in alegerea si mai ales gasirea unui loc de cazare in orasu in care "e un lux sa ai unde sa stai".Sincer, prima data m-am gandit ca e doar o expresie, o gluma proasta, ma gandeam ca ar putea ca cel mai mare oras din Romania, cu cel mai mare centru universitar sa nu aiba unde sa-si cazeze studentii.nu Stiam ca Bucurestiul este un oras depasit, si nu este singurul punct de vedere, dar asta e deja un alt subiect de dezbatut.Ma gandeam ca din multitudinea de blocuri chibrit ale lu` nenea Nicu am sa-mi gasesc si eu un pat si 4 pereti.N-a fost chair asa, adica evident am gasit, dar alternativa dormitului in sala de asteptare a Garii de Nord era cat pe ce sa se concretizeze.

locurile din camine sunt cu mult depasite de hoarta de oameni care vor sa faca o facultate dintr-un motiv sau altu, locurile din camine sunt o adevarata provocare pentru cei care vin din orasele mici de provincie, locurile din camine, sunt exact inversul notiunii de cazare intr-un campus universitar.

Preturi mari, lipsa dotarilor decente, atutidinea tuturor fata de lipsa dotarilor, petrecerile infernale de tot soiul din camine, etc.Un loc in ca min nu este neaparat evadarea din ghearele problemelor Bucurestiului de azi.Este clar ca ies din discutie anumite aspecte legata de eventuala platire a facturii la intretinere, la lumina, la internet, etc., dar aduce in prim-plan supravietuirea in jungla de paturi mizere supra-etajate.

Dupa ce te cazezi, te duci la facultate si constati cu stupoare ca dupa ce ai completat o piramida de formulare, cererei, dupa ce ai adus un dosar impresionant de acte in original, copii legalizate sau nu....culmea, mai trebuie sa mai depui un fel de cerere-formular priun care ceri inscrierea efectiva in respectivul an universitar.Povestea se repeta, evident in fiecare an, on and on, and on....and so on.

Relatia si modul de discutie cu secretarele de la ghiseele facultatilor este mirobolanta, este sublima, dar lipseste cu desavarsire.Atutudinea clasica a unei secretare care are langa ea o scrumiera plina de mucuri de tigari si o tona de cafea, care tina plictisita in mana a 20-a tigare si in cealalta un pix care se legana alene pe niste foi interminabile este des intalnita.Ahh, era sa uiti tanti asta de la ghiseu este mai "plinuta" si stie sa tipe, sau din contra vorbeste atat de incet incat trebuie sa-ti bagi capu` cu totu in ghiseu ala pentru a intele niste informatii atat de pretioase care vin mereu in adaugarea altora, sau care nu vin deloc nicicum.

Alte detalii intr-un blog viitor pentru ca nu vreau sa va plictisesc cu un blog din acela interminabil.

Lara Fabian-Je suis malade

Melodia este superba, vocea este magnifica si cantareata este...frantuzoaica:D
Maladia, v-ati prins provine din limba franceza si est une altération des fonctions de la santé d'un organisme vivant, animal ou végétal.
Sper ca ati inteles cam care-i treaba, nu am de gand sa fac vreo tauxonomie a maladiilor, pentru ca as incarca toata pagina celor de aici.Am sa vreau sa discut despre maladiile care ne fac sa fim bolnavi in sensul metaforic al cuvantului, si anume care ne fac sa fim atat de axati pe un subiect, o persoana sau pe un principiu.
Cu totii avem o maladie din asta, se mai numeste "pitic pe creier", pasarica, etc. nu intram in detalii.Maladiile astea nu se pot trata, sunt atat de virulente, sunt atat de active in mediul fiziologic incat tin de patologia lucrurilor orinare ale vietii.Sunt lucrurile care ne fac viata picanta intr-un anume fel.Spre exemplu maladia mea, infara de domeniul de activitate, este legata de psihologia oamenilor, e drept este o ramura a medicinei:DIn principiu, totalitatea comportamentelor psihice se pot clasa in 4 mari tipuri. Astfel de clasificari au fost facute de "n"personaje ale vietii din domeniul psihologie, artei, medicinei si multor alte sectoare.Cel mai interu om ar avea un pic de defecte si calitati din toate, asa ceva ar inseamna o perfectiune din punct de vedere social, comportamental, psihologic si mai ales fiziologic....si, da.A-ti ghicit este absolut imposibil sa gasiti intr-o viata de om o asa persoana.
Partea frumoasa a lucrurilor este ca putem sa accdedem spre starea asta, puteam sa incercam sa fim mai "rotunzi", cunosc vreo cateva persoane din astea.Sunt extraordinar de echilibrate, as vrea sa pot fi un tip mai echilibrat, mereu am cautat o cumpana a lucrurilor, mereu am vrut sa cred ca am si gasit-o.
Lucrurile din ultima vreme ma fac sa cred ca m-am inselat, dar hey: mai am o viata in care sa pot sa incerc sa iau putin de bine si de rau din toate.:)
Succes si voua:)
Si nu, n-am de gand sa scriu nimic de ziua copilului=))

Viata de dupa

V-ati intrebat vreodata ce ati face daca a-ti putea da un pic mai mult sau mai putin timpul inapoi?
Evident, ca a-ti face o gramada de chestii, dar "jocul" ar fi sa puteti alege o singura situatie pe care sa o schimbati cu una din prezent.Adica, daca a-ti alege sa dati timpul inapoi cu 1 an, timpul prezent s-ar decala cu un an.Mai exact, un an dat inapoi, ar insemna un an pierdut din viata voastra.
Ce spuneti, facem afacerea?
Eu sincer, as face afacerea asta, pentru ca ma gandesc ca un an se poate pierde relativ usor, dand timpul inapoi cu un an, as putea repara lucrurile, astfel incat profitul 1 an pierdut/situatie castigata ar putea valora mai mult decat un an.
Tine de domeniul SF-ului chestia asta, dar, are si domeniul asta rolul lui, ce aduce relativ avantajele sale, dar bineinteles si defectele sale.
Noastalgicii probabil ar putea fi de acord cu mine in privnta avantajelor, oamenii cu adevarat maturi, oamenii capabili, ar spune ca vata trebuie traita cu bune si cu rele.Asa cum ea croita, viata are cotloanele ei ascunse,potecile sale insorite si autostrazile pline de ambuteiaje ale masinilor straine.
Prefer o strada cu sens unic din centrul Bucurestiului in care Politia mai mult deranjeaza decat sa clarifice, cu oameni care mananca shaorma in masina, fumeaza si arunca chistocurile pe peste tot.Asta e viata pe care o traim, daca am da in urma cu un an lucrurile mai mult ca sigur strada respectiva ar fi cu dublu sens...va dati seama ce-ar iesi;)

Minunat

De obicei nu recunosc chestiile de genul asta, de obicei eu sunt cel care are ultimul cuvant de spus....de obicei nu ma confesezz pe mess.
Tipa asta, m-a facut sa`mi incalc barierele;)
Sunt probabil cel mai mare fraier, da` macar o recunosc:)

Lucruri complicate

Este un film, pe care-l recomand, nu la fel de mult ca pe altele, dar il recomand, si anume 'He`s just Not That Into You".Daca veti vedea filmul, probabil veti intelege mai bine blogul...

Si a fost cam asa, oamenii de la medicina, la inceput sunt precum un burete care absoarbe barfe, informatii, lucruri picante, poante, situatii penibile si amuzante.Este si normal, si nu e valabil numai pentru cei de la medicina, fiecare inceput inseamna dotarea cu un nou burete:)
Si tipa asta, de care va povestesc este probabil cel mai inteligent burete de anul 1.De ce cel mai inteligent?

Pentru ca stie sa rada atunci cand trebuie(si mie-mi plac oamenii care rad intr-un mod inteligent, imi place felul in care rade/zambeste, precum un adevarat diplomat, etc), pentru ca stie cand sa glumeasca, cat sa glumeasca si mai ales cu cine sa glumeasca, pentru ca e open-minded, pentru ca releva un adevarat gust vestimentar, pentru ca-i place sa fumeze narghilea, etc...

Atunci cand iesim cu cineva, este pentru ca vrem sa discutam ceva, atunci cand discutam ceva este pentru ca vrem sa obtinem ceva (in mod cinstit sau nu).Se stie ca mie`mi place sa discut, mult si ma straduiesc ca si bine, se stie ca ea este o tipa care poate purta o conversatie.Pana aici, veti spune ca lucrurile csunt cum nu se poate mai bine, dar ce spuneti despre explicatia "sunt sigura ca lucrurile se intampla cu un anume motiv si noi suntem acum pe drumul nostru si ne este bine asa k nu vad dc am dezgropa anumite lucruri".

Pur si simplu ne privim cu alti ochi, asta pentru ca poate avem, asa cum spune si ea drumuri diferite, sau poate ca avem principii diferite.Un ultimele zile, am dezamagit-o, si stiu asta, pot baga mana`n foc pentru asta, pentru ca i se citea pe fata.Am dezamagit-o fara sa vreau, s-a intamplat asta pentru ca cineva i-a povestit ceva despre mine in necunostinta de cauza.Se intelege faptul ca l-a crezut pe el, avand in vedere ca se stiu de mai de mult timp si mai ales ca tipul care i-a povestit nu minte.Nu, deloc.Are o gramada de alte defecte, dar nu minte.

Asa cum ii spuneam si eu mai devreme, eu ma uit intr-un anumit fel la ea, ea se uita intr-un cu totul alt fel la mine.Insa, am depasit faza in care dadeam bip`uri cuiva doar pentru ca ma gandeam la ea, nu ca as da, dar ca sa intelegi.Am depasit faza in care as insista cu telefoane pentru ca vreau sa o aud si sa`mi imaginez cum zambeste (da, am o "problema" cu zambetul ei), si mai ales, am depasit faza in care stau dupa o tipa, daca nu e that into me;)

O sa ma credeti un nebun, dar eu as fi constient ca intre noi n-ar merge nimic, da` eu imi rezerv dreptul de a ma uita ;;) la ea:)

Amici....nu prea avem cum sa fim, ok.Bem o cafea sau o bere, fumama o narghilea, discutam despre un curs....dar amici, m-as oftica daca am fi/

Lamurirea

Pentru ca am promis ca am sa scriu continuarea blogului de azi-noapte, am sa ma tin de cuvant.Daca insa, persoana la care ma refer va citi blogul, se va prinde si va iesi un mare tambalu, cum imi plac situatiile limita, am sa ma risc.Sincer, nu cred ca a avut vreodata curiozitatea sa citeasca ce scriu eu aici.

Ideea este ca desi statusul meu este "busy" nu stiu ce m-a facut sa flirtez cu tipa in cauza, sau cel putin asta am crezut ca fac.De ce m-am exprimat facand referire la un "status"?Pentru ca de acolo a plecat toata povestea, nu cred ca daca nu vedeam faptul ca`si update-ase contul de yahoo, ceva mi-ar fi starnit curiozitatea de a afla statusul ei relational.Si pentru ca-mi plac situatiile astea in care trebuie sa ma prind de un anumit lucrur, fara ca cel in cauza sa`si dea seama, sau sa-si dea seama partial, m-am cam riscat.Si culmea, scria "single', evident ca am cam ramas :-o pentru ca am crezut ca e cuplata, devreme ce unele aspecte ma faceau sa cred asta cu toata siguranta.Va veti intreba care sunt aspectele pentru care credeam lucrul asta, evident ca tot aceleasi dupa care se dicteaza orice tip care crede ca o fata e cuplata, e usor;)

Si apoi declaratia, asa scre pe peste tot, dar de fapt am prieten:-@

Si parca ne "jucam", si parca scria single, si parca eram cuplat....a fost o adevarata tornada de idei in seara aia:P

Situatii prost interpretate

Stiti, vi s-a intamplat vreodata sa credeti ca lucrurile sunt exact asa cum va imaginati ca sunt, si pana la urma sa se dovedeasca ca sunt tocmai pe dos?
Evident ca nu mi s-a intamplat acum pentru prima data chestia asta, dar pentru ca a avut un precedent foarte indelungat m-am gandit sa scriu.

Oricum, daca aveam soti de izbanda nu stiu unde ar fi dus chestia, dar...nu`mi vine sa cred cat de tare ma oftic.Nu-mi vine sa cred ca ma simt secat de puteri din cauza asta, si mai presus de toate nu-mi vine sa cred ca-mi pare rau ca am pierdut ceva ce n-am avut niciodata.

C`est la vie, mi-e asa de somn ca deabia mai vad tastele, asa ca am sa mai scriu maine dimineata mai pe larg despre chestia asta.

Prieteni

Pentru ca R mi-a trimis aseara un mail in care nu era de acord cu 2 chestii, pe care le contesta din punctul ei de vedere, m-am decis sa dezbatem unul din aceste doua aspecte.
Asadar, cum poate v-ati dat seama, am sa discut despre prieteni.
Domeniu vast, cu o explicatie in DEX care suna cam asa PRIÉTEN, -Ă, prieteni, -e, s.m. şi f. Persoană de care cineva este legat printr-o afecţiune deosebită, bazată pe încredere şi stimă reciprocă, pe idei sau principii comune; amic. ♦ Amant, iubit. [Pr.: pri-e-. – Var.: (reg.) priétin, -ă s.m. şi f.] – Din sl. prijatelĩ.
De fapt erai vreo 7 explicatii, dar le puteti vedea cu o simpla cautare pe google;-)
Din afectiune deosebita, incredere, stima reciproca, idei si/sau principii comune fiecare poate intelege ce vrea si cum vrea, avand in vedere ca traim intr-un stat de drept si opiniile fiind libere.
Pentru mine lucrurile au fost mereu in cazul asta, totalitare si nu democratice, mai ales ca asa cum v-am mai spus tin mult la notiunea asta, de prieten, si tot ce implica ea.Afectiunea deosebita o putem resimti fata de mai multe persoane, intregita, partiala sau...totalitatara.Parerea mea este ca ea rezulta din celelalte constante si anume: increderea(care se arata si mai ales demonstreaza greu, mult prea greu) si stima reciproca.Din cumularea lor, rezulta afectiunea, care sufera un considerabil efect de amploare in cazul in care ideile si principiile sunt comune, sau mai exact acele idei si principi care definesc un om, o sa vorbim intr-o zi si desprea asta.De pilda, daca doua persoane au aceeasi conceptie despre notiunea de prietenie, atunci, lucrurile sunt macar pe jumatate rezolvata.La fel ca in cazul relatiilor stranse dintre doua persoane, exiata si aici o reteta clasica, perfecta si indestructibila pentru fiecare individ.
Un prieten, poate deveni mai mult decat un prieten, daca vorbim despre adevaratul sens plastic al cuvantului.Este umarul pe care plangi, mana pe care o strangi cand te bucuri (observati ca n-am zis persoana pe care o strangi in brate), si palma care ti se aplica atunci cand gresesti fata de tine, si de cei din jurul tau.Lucrurile astea simple, sau cel putin care par simple la prima vedere/citire sunt atat de complxe, atat de sofisticate si de personalizate incat prieteni nu pot fi prea multi.Sau...ar fi indicat sa nu fie un numar prea mare, cine spune ca are multi prieteni, ori nu este constient de ceea ce spune, ori se inseala, ori nu cunoaste notiunea de amic/cunostinta.
Un om fara prieteni este in mod cert, ca o padure fara copaci....

Greseli

Hai sa fim serios, cu totii gresim dar numai o parte dintre noi au curajul sa o recunoasca, sa-si ceara iertare si sa incerce sa repara cate ceva din ce a distrus, mai mult sau mai putin.
Important este ca, bazandu-ne ca toate lucrurile in viata sunt relative, pararerea mea este ca o exceptie care bate regula.Mult mai bine se intipareste in constiinta cuiva un lucru bun, pentru el, pentru societate, pentru apropiati, etc decat o greseala.
Greselile, in cea mai mare parte, nu sunt relative.Ma gandeam cum ar fi fost sa uitam greselile si sa tinem minte doar partile frumoase ale vietii, probabil atunci, mai mult decat oricand, ne-am fi dorit sa traim cat mai mult.Dar ideea este gresita in fond, pentru ca in definitiv viata presupune si actul de a gresi.
Un cuvant, o fapta, o suita de actiuni care duc spre greseala, facuta intentionat sau nu, mai mult sau mai putin constient, duce spre o situatie care amplifica amintirea unor alte greseli, care discretizeaza persoana respectiva, sau care poate face acelasi lucru si cu cei asupra carora se rasfrange.
Complexitatea greselii, se spune, ca este diminuata de recunoasterea ei, rezolvarea fiid asadar mai simpla, mai deschisa si mai ulucidata.
Cand se complica lucrirle, de ce scriu chestiile astea pe care toata lumea le stie?
Pentru ca depinda fata de cine actionam gresit, amplitudinea lor, fiind evident direct proportionala cu repercusiunile.Nu stiu daca am mai scris, dar pentru mine cele mai de pret lucruri in viata sunt sanatatea si prietenii.Atunci cand greseim fata de chestiile astea doua, viata ia o alta turneura, in tr-un fel sau altul se schimba.Eu am gresit fata de a doua categorie, si evident asta a atras si situatia precarea a sanatatii, deocamdata psihice.Nimic nu poate repara asta, nici macar recunoasterea greselii, pentru ca ea este evidenta, si oricum am facut-o.Nu v-a mai putea fi niciodata la fel cum a fost inainte, dar poate ca e doar o etapa a vietii, poate ca cine stie, e mai bine sa fie asa.Nu se stie niciodata ce-ti rezerva viata, ce-mi poate reverva viata, in circumstantele in care mi-au pierdut cei mai buni, si singurii, prieteni.
Ce le-am facut?
I-am mintit.
Ce mai conteaza acum, de ce?Cum, cat si mai ales cand?Zarurile au fost aruncate, depinde de mine sa le arunc pe alta masa, promit ca de data asta mai bine:)

Un nou inceput

Incepe totul aici

Pentru ca nu mi-am dat seama niciodata cum as putea sa exprim mai bine cat de multa speranta mi-am putut pune intr-o persoana am pus aici un link pe care daca`l veti urmari probabil ve-ti intelege mai multe despre mine, despre cum sunt eu, despre sperantele mele si mai ales despre persoanele de langa mine.
Sunt acolo poze cu omanii la care tin cel mai mult, la care n-as renunta atat de usor cum am facut-o pana acum.E drept, este si o poza din trecut, cu o persoana care...e complicat:-j.
Dar in mare, despre asta`i vorba cand vine vorba de mine...De ce e complicat?Pentru ca sunt un idiot, dar oamenii vin si pleaca:)asta e.

Lumea asa cum e ea

Traim in ea...

este pretutindeni, tragem aer din ea, bem apa din ea, mancam din ea, ne bucuram, plangem, facem sex, uram si iubim in ea...pe scurt Lumea in care Traim.
Intrebarea care s-ar ridica este, care este Lumea asta, ce e cu ea, ce asa de dezbatut la ea, nimic special daca nu s-ar numi simplu, fonetic si vocalic...Romania:)
Iar eu dupa mult timp incep sa cred ca incep sa ma ridic din nou, sa fac tot ce-mi sta in putere sa-mi indeplinesc visul.
Da, visele se pot impli si in tara asta plina de demagogi, de parveniti, de pitzipoance (asa cum se spune acum rezultatul societatii asteia care clocoteste de prostie imfatuata), de noroi si nepasare.Ce-ar fi fost sa ma amestec in ciorba asta plina de mucilagii si mugegaiuri?Da, ar fi fost frumos, ar fi fost sublim, poate-as fi facut si niste bani frumosi, poate-as fi reusit sa-mi cumpar si ceva prieteni.
Dar cum ramane cu visul meu, cu visul meu de a ajuta lumea neconditionat, cu visul meu de a fi apreciat pentru munca mea.Mereu mi-am dorit sa las urme in viata asta, ca atunci cand cineva`mi cauta pe Google numele sa vada mai mult decat un cont de hi5 sau de netlog, si chiar mai mult de un amarat de blog pe care nu`l citeste nimeni-incepusem sa uit chestiile astea.Asa ca vreu sa cred ca pot sa ma detasez de probleme astea cotidiene, pe care, sa recunoastem cu totii le avem intr-o forma sau in alta.
Si motivatia?E simpla...e vorba de o tipa:-??Dar nu, e mai mult decat ":-??" sa nu ma intelegeti gresit.Mereu motivatiile mele au fost oamenii, si tipa asta....da, ati ghicit, e un om.Ce ma uimeste la ea, este faptul ca reuseste sa ma faca sa nu mai gandesc coerent, ca reureste sa-mi spuna atat de multe cu atat de putine cuvinte, ca reuseste cu succes sa vreau sa ma trezesc, pentru ca ea crede in mine.Eu de ce nu as crede?
Dar...mereu e un "dar" si Craciunul a trecut, nu-i nimic ca vine si ziua mea, dar-ul este ca nu se poate.Nu-i pot spune chestiile astea, pentru ca ea este acasa, eu sunt aici.Ea este intr-un ultima an eu sunt in miljlocul unei serii de 6, o relatie cu ea m-ar relansa, m-ar face sa am pentru ca sa ma strofoc...
Dar VISEZ, in ROMANIA:)

Studiul, invatarea, perfectionarea si practica

De la studiu la practica, doar un pas?

Studierea unei materii anume a ajuns sa fie de capatai, dar ce se intampla atunci cand incercam sa fim autodidacti, ce se intampla cand invatarea este ingrunata de lipsa de interes pentru studiu, ce se intampla cand practica este estompata de acuitatea gasirii unei locatii in care sa practicam domeniul in care ne-am perfectionat.
Sunt probleme atat de "cotidiene, la ordinea zilei" incat cred ca or sa devina laitmotiv pentru noi cei care ne chinuim, si poate (sper sa nu) pentru generatile care vor veni dupa noi.Daca in vechiul sistem, studiul era obligatoriu, invatarea era anevoioasa iar pefectionarea se facea prin practica...ei bine acum lucrurile sunt ceva-ceva mai alambicate mai intoarse spre mult despre nimic, sau din dinpotriva in latura celor care stiu mai nimic despre mult.
Sa luam un exemple concret.Studiul anatomiei, fiziologiei, chimiei si fizicii, ne-ar putea conduce la invatarea unor practici mediciniste, pe care ar trebui sa le perfectionam prin practica.Toate bune si frumoase ve-ti spune voi, cei care cred ca medicii sunt o gloata de dezumanizati prin buzunarele doldora de spagi mai mici sau mai mari mai dese sau mai rare.Lucrurile nu stau chiar asa, sau cel putin pentru mine nu sunt tocmai un capat de tara.Studiul celor amintite mai sus este destul de anevoios, avand in vedere ca ma pregatesc singur, invatarea este si ea complementara stiudiului, pe baza unor notiuni incomplete (sunt sigur), iar perfectionarea....ohoooo Doamne, cat mai e pana acolo.De practica nici nu mai vorbesc, pentru ca daca ar fi cazul sa vorbesc despre asa ceva, ar trebui sa va amintesc cat de scarbiti sunt oamenii care ar trebui sa ma invete ceva, sau macar cei care ar trebui sa ma lase sa "fur" ceve meserie.Dar cum sa fur eu meserie, cand eu am notiuni incomplete sau chiar gresit invatate, si culmea, gresit perfectionate?

Si daca e asa, de ce

O intrebare simpla: De cata ori vi s-a intamplat sa va intrebati "de ce?".
Cred ca e intrebarea cu cel mai mare rating n zilele noastre, poate si cea ma inteligenta.Daca stau sa ma gandesc asa un pic, am impresia ca intrebarea asta a facut posibila descoperirea multor lucruri.Dar cati dintre noi se intreaba "de ce?" cu adevarata idee de a afla ceva pentru intreaga omenire, pentru a-l publica, pentru a descoperi un lucru interesant?Nu, de cele mai multe ori ne intrebam "de ce?" doar n scop personal, pentru a afla o chestie pe care urmeaza sa o procesam subiectiv, de prea putine ori obiectiv.
Ei bine, eu ma intrebam acum cateva secunde "De ce sa-mi fac un blog?".
Si uite si raspunsul, probabil aici se afla o adevarata comunitate care urmeaza sa-l citeasca, sa-si spuna parerea despre el, cat de jalnic si fara sare si piper e, cat de plastic si "rigid" e, cum mi l-ar lauda o cunostinta "virtuala".Notiunea asta de a scrie ceva si de afla ceea ce cred ceilalti despre ce ai scris e veche de cand lumea, e drept, asta e un mod de a publica simplu, ieftin si fara prea mari batai de cap.Castigurile sunt doar de partea mea, cel care-l scriu, daca si cei care citesc ceva...nu-mi ramane sa ma bucur.De ce sa ma bucur?E un lucru probabil bine facut, la obiect, fara sa bat campii, prea mult( Doamne, cat de mult imi place sa bat campii).Asa ca un blog nu e o modalitate de a intalni dragostea pe net, este o modalitate de a-ti exprima dragostea sau ura despre lucruri palpabile.Am impresia ca e mai expresiv decat 200 de poze pe hi5, mai graitor decat vocea cuiva inregistrata cu o camera web...Este pur si simplu exprimare libera..asa ca hai fratilor sa ne exprimam, sa ne bagam, sa ne scoatem...si poate sa mai si fim folositori nii pentru ceilalti cu aberatiile de aici.