Evident ca nu mi s-a intamplat acum pentru prima data chestia asta, dar pentru ca a avut un precedent foarte indelungat m-am gandit sa scriu.
Oricum, daca aveam soti de izbanda nu stiu unde ar fi dus chestia, dar...nu`mi vine sa cred cat de tare ma oftic.Nu-mi vine sa cred ca ma simt secat de puteri din cauza asta, si mai presus de toate nu-mi vine sa cred ca-mi pare rau ca am pierdut ceva ce n-am avut niciodata.
C`est la vie, mi-e asa de somn ca deabia mai vad tastele, asa ca am sa mai scriu maine dimineata mai pe larg despre chestia asta.
Un comentariu:
Abia astept.
Trimiteți un comentariu