joi, 21 noiembrie 2013

Ce ne face sa traim?


Nu cred ca e ceva pe lumea asta mai bun si mai curat decat relatiile intermane, asa fragile si capricioase, supuse atator patern-uri, si bombardate cu influente de natura denaturata.

Dar sunt momente cand piramida aceea binecunosctura a nevoilor isi face simtita prezenta, sunt clipe ce se "dilata" conform teoriei relativitatii incat nimic numai e relativ.

Cred ca de fapt momentele astea ne fac sa credem si mai ales sa simtim ca traim, aerul asta tare ce ne inconjoara poate fi adesea impresurat cu vapori de extaz si agonie, cu diverse culori si nonculori, intr-un cuvant cu oameni.

Ma intreba cineva zilele trecute, ce-as face, ce-as schimba si ce decizii as lua daca as putea sa dau timpul inapoi?
Cu siguranta sunt multi ce mi-ar putea da sfaturi, cu siguranta sunt multi care-ar vrea sa auda ceva maret, in plan de atac care sa ma aduca acum in momentul de fata intr-o situatie mult mai buna.
Dar daca as schimba, chiar si cel mai mic detaliu, nimic, dar nimc n-ar mai fi la fel.

Am dat in ultimii 6 ani peste oameni frumosi, peste situatii care mi-au pus rabdarea, inteligenta, imfatuarea si egoismul la incercare. Am gasit la tot pasul atatea caractere care m-au format, atatea lucruri de la care-am avut ce invata si de care m-am speriat, atatia oameni la care-am dat cu piciorul.

Daca vrem ceva veritabil, trebuie sa stim sa expansionam timpul, sa-l putem trai si mai ales
sa putem simti

joi, 31 octombrie 2013

Efemeritate


Este oare efemeritatea notiunea care caracterizeaza cel mai profund oamenii ca entitati si conditia lor implicita?
Cu siguranta trenul cu care calatorim cu totii are o foaie de parcurs pe care n-o stie nimeni, e drept, de multe ori o putem influenta, dar toate lucrurile astea se fac cu munca si putin noroc.

Daca A reprezinta succesul in viata, atunci A este egal cu x plus y plus z. Munca reprezinta x; y inseamna joaca; iar z - sa stii sa-ti tii gura.

luni, 30 septembrie 2013

Oglinzile si reflexiile anormale

Reflexia este un fenomen fizic, deseori implica si chimia din spatele imaginii.

In termeni simpli, imaginea de mai jos rezuma efectul, explicatia este, totusi peste de "aparenta reflexiei".

Ce se intampla cand oglinda este deformata? Ei bine, dincolo de patologicul situatiei se afla un fenomen numit aberanta undelor. Mi se pare ca de multe ori ne privim si privim lumea din jurul nostru cu un randament scazut al acuitatii vizuale. Aberanta acestor unde este pretutindeni, tine de fiecare in parte sa incerce sa-si corecteze planeitatea oglinzilor in care se privesc sau in care-i privesc pe ceilalti.

Eu prefer cioburile, puzzle-urile de imagini, idei si ganduri rezultate nu ma duc niciodata la o concluzie clara, dar prefer  neclaritatea in schimbul aberantei la nivel instinctual al imaginii.

marți, 17 septembrie 2013

Edemul cerebral

Edemul cerebral consta in cresterea difuza a continutului hidroelectrolitic din parechimul cerebral.

Acumularea hidroelectrolitica si/sau cu alte molecule (suntstante simple sau macromolecule proteice) se poate face intracelular si/sau in matricea extracelulara 9spatiu interglial), ceea ce diferentiaza cele 3 tipuri de edem cerebralȘ 
   - edem cerebral celular (glioneuronal)
   - edem cerebral extracelular
   - edem cerebral mixt

Edemul cerebral este o reactie cerebrala nespecifica fata de foarte multi factori care induc perturbari ale barierei hematopoetice , rezultand alterrari ale mecanismelor normale de transport membranar (capilar si glioneuronal). Edemul cerebral incepe intra- sau extracelular si in evolutie se propaga catre celalalt sector, deci initierea si extensia corespund unui tip de edem, iar in faza de progresie edemul devine mixt, cu interesarea ampla a parenchimului.

In raport de extensie, edemul cerebral poate fi:
   - edem cerebrala localizat, perilezional in jurul unei leziuni inlocuitoare de spatiu sau edem ischemic
   - edem cerebral sectorial, al unei emisfere cerebrale sau edem cerebelos
   - edem cerebral difuz


Medicina este ca o limba straina, tine de fiecare sa-si aleaga limba straina pe care-o studiaza, dar eu nu cred ca pot vorbi decat in chineza de mai sus.

joi, 22 august 2013

Ending with a start

Inceputurile sunt firesti, adeseori grele, dificil de digerat, complexul enzimatic fiind de cele mai multe ori insuficient pentru multitudinea de substante pe alocuri straine.

Dar, stau si ma intreb, nu oare despre asta e vorba? Nu oare deciziile de-a schimba ceva e tocmai promotorul vietii in sine? Ne lovim la fiecare pas de nevoia de-a lua o decizie, ca pe-un hol marginit la capat de-un zid intunecat. De cele mai multe ori sunt doar doua usi, una-n stanga, alta-n dreapta cu toate ca (ne place sa) avem impresia unui numar infinit de variante.

Cert este ca pentru a progresa trebuie sa alegem, o data cu alegerile vin schimbarile in mod inevitabil. Adevarul sau minciuna, ori deciziile bune sau proaste din spatele alegerilor noastre nu pot fi relevate decat prin fanta timpului. E un orificiu mic, infinitezimal, insa pot spune cu siguranta ca este cel mai viabil mecanism  pentru masurarea omenirii, o combinatie simpla: actiunile noastre raportate la timp.



marți, 2 iulie 2013

Every breath


Plamanii sunt asa cum bine stim in stransa legatura cu inima. Artere, vene si bineinteles nervi conecteaza cele doua entitati fara de care niciun om n-ar putea trai.
Relatia lor este vitala pentru intregul organism astfelȘ inima are nevoie de oigen, plamanii au nevoie de sange, sange cu care-si livreaza oxigenul.
Nu e nimic pe lumea asta mai interdependent, mai intim si mai fructuos decat relatia dintre cele doua.
Asa ca, daca ai nevoie de oxigen, travaliul meu cardiac v-a functiona 24/24, pentru tine.
Ma declar dependent, nebun si neobosit in munca sustinerii tale.
Ai simtit vreodata ca undeva, candva, ceva constituie miza pentru care traiesti?
Eu nu, dar stiu sigur ca zambetul tau imi da mai mult decat oxigenul atat e vital, de care are nevoie toata lumea.

Cu sinceritate, 
inima ta.

marți, 25 iunie 2013

Pentru toti cei care...

Deriva din ultima vreme m-a facut sa cred ca sunt dedublat.

Cateodata stau, ma uit in urma dar e asa de multa ceata, imi dau seama cat de importanta este autoevaluarea. Sa poti sa-ti dai seama daca din punct de vedere profesional, uman, social, economic ai "suferit" imbunatatiri sau nu. Daca tragi linie sa-ti poti da seama concret, pragmatic si fara echivoc ce e mai bine si ce nu.
Dar vreau sa cred ca ideea asta e buna doar in teorie, nu spun ca autoevaluarea n-ar fi benefica, insa oricat de aiurea si de cretin ar parea, evaluarea cea mai exacta o pot face numai cei ce privesc din exteior.
De fiecare data actionam du[pa bunul plac, bazandu-ne pe propriile idei, trairi, sentimente, background social si familial. Dar, oare luam de fiecare data cele mai bune decizii? Pentru noi, pentru cei din jur?
Si daca le luam sunt ele interpretate in a fi bune, facile, meschine, egoiste, lipsite de sens? Cine intocmeste oare etalonul de bine si de rau?

Este clar: societatea dicteaza tot, majoritatea are puterea si este de cele mai multe ori dictata de efectul de turma, nimeni n-o sa poata sa-ti explice ce e bine si ce e rau, lucrurile sunt pur si simplu asa cum sunt.
Inima mea este tetracamerala, dar tu o vezi ca pe-un intreg....

duminică, 16 iunie 2013

A cada paso…

Nunca he dado un paso sin quererlo dar, aunque si he dejado de dar muchos. 
No me arrepiento de ninguno de ellos, aunque hayan sido hacia atrás.

He deseado subirme a muchos trenes. Algunos, después de mucho tiempo esperando, no han hecho su parada y me he quedado sola en la estación con todos mis bártulos. Otros se han parado delante de mí, pero no he subido por miedo. Por miedo no sé muy bien a qué.

Es posible que algunas veces no me haya expresado bien, pero nunca me he callado lo que quería y creía conveniente decir. Tampoco me arrepiento de mis palabras, detrás de ellas siempre han habido sentimientos, sentimientos que en un determinado momento han tenido la necesidad de salir de su prisión. O de su escondite.

Si alguno de esos momentos ha acabado con una caída, me he levantado. No siempre a la primera. No me importa si tengo que caer veinte veces por lo mismo, porque prefiero arrepentirme de lo que he hecho a quedarme con las ganas de saber si hubiera servido de algo en caso de hacerlo.

Por el camino se cruza mucha gente y todos para bien; unos te indican que tipo de persona no eres y otros te dan la oportunidad de conocerles y de que te conozcan sin dar explicaciones, brindándote la felicidad del día a día.
A los primeros, solo me queda decirles adiós y desearles suerte en la vida. ¿A los otros? A los otros de momento no os digo nada, pues me queda toda una vida para hacerlo.

Carolina Sanchez, Spain.

sâmbătă, 18 mai 2013

Inceputuri capitale



....inceputuri


Greselile se platesc in cele din urma, nimic nu ramane pe lumea asta murdar. Frumusetea lumii in care traim este ca natura, deci viata, gaseste cumva metode sa se curete.
Nu e nimic mai curat pe lumea asta decat lumea in sine, cu toate astea ma simt asa de murdar.. . Sunt momente cand simtim ca tot pamantul ni se cutremura sub picioare, ca tot ceea ce urmeaza sa se intample este impotriva noastra.
Dupa cum spuneam, sunt convins, exista un motiv pentru toate.