La inceput e mereu greu...

Mereu am crezut ca inceputurile-s grozave, ca sunt asa de efervescente si de spumoase totodata incat nu ai cum sa dai gres.

Alegeti cu grija oamenii cu care construiti ceva la inceput, altfel...Altfel öamenii perete"or sa va doboare, sau o sa incerce, or sa va faca sa numai crrediti in nimic, in nimeni , nici macar in voi.

Un lucru bun se creste in timp, are nevoie de maturitate, de oameni de calitate care stiu ce, cat si de la cine vor.
Mare atentie la oameni, pe cat d minunati poti fi pe atat de crunta poate fi cealalta latura a conservatorismului.

Mult succes, eu..eu am sa ma ridic.

UNde?

Niciodata nu am scris doar ca sa scriu,

ma uitam prin arhiva blogului, si am vazut ca au scazut dramatic numarul de vizitatori ai postarilor. Sa fie pentru ca scriu mai rar, sau poate ca lumea a migrat spre alte surse?

Nu conteaza, mereu am scris ca sa scriu, nu neaparat ca sa fiu citit.

Eforturile muncii noastre se reflecta in cat de mult suntem apreciati, e drept...Si mai drept e ca, sunt sigur ca ne asteapta pe fiecare dintre noi ceva, tine de fiecare persoana in parte sa ajunga acolo mai usor sau nu, mai repede sau mai tarziu.

Unde-am ajuns?

Flashback...

Cateodata am flashback-uri,

mi-e asa de greu sa nu am, la fel cum mi-e greu sa numai cred. Multa vreme, am crezut ca "a crede" inseamna a spera, neavand sperante, nu ai dezamagiri.

Imi dau usor, usor seama ca daca-ti pierzi credinta (indiferent de forma ei), nu pierzi numai o identitate afiliata unui concept, unei persoane, unei entitati. Pierzi o data cu asta o forma superioara de integrare, pierzi o cheie a succesului care deschide asa de multe usi inca numai stii unde sa bati.

Calatoria asta incerta, si asa aburita de elemente derutante si halucinante devine mai frumoasa, mai directionata si mai lucida o data cu credinta in ceva. Oamenii sunt imprevizibili, Divinitatea e intangibila, stiinta e ascunsa, etc,. sunt cateva elemente pe care le pierdem cu vederea adesea.

Cerceteaza, citeste (mult si aproape orice), asculta, decide si mai ales crede...

Pentru anul asta

Pentru anul asta mi-as dori mai multa minte,

lucrurile mai bine aranjate intr-o forma care sa-mi aduca si profit si linistie fara sa fac rabat de pasiune.

Intre pasiunile mele latente sunt convins c-am sa gasesc un numitor comun, asa cum nu l-am mai gasit niciodata pana acum. Sunt sigur ca undeva, ceva, cineva acolo, ma asteapta. Si ca de fiecare data n-am sa astept sa ma astepte prea mult, am sa pun mana si-am sa iau fara sa mai cer voie.

Am fost mereu de parere ca daca vrei ceva de viata trebuie sa ceri, daca nu ti se da,
trebuie sa muncesti sa-l ai, si daca nici asa nu obti ceea ce vrei,

lucrurile de mai sus trebuie insumate.

In ceea ce te priveste, cred ca nu ai apucat niciodata sa ma cunosti pe de-a intregul. Daca m-ai fi cunoscut asa cum trebuie, dincolo de ce e drept, am considerat in mod eronat sa-ti arat, ai fi stiut ca ce aveam noi era mai presus de-o greseala de-a mea infantila.
Era mai presus de toate discutiile si mail-urile si tot ce-ai crezut tu vreodata ca ar putea sta in fata a ceea ce aveam. Dar se pare ca n-am avut nimic niciodata,

e clar ca o relatie nu creste de la sine natura, se cultiva, se munceste pentru a o avea. Si daca unul dintre cei doi implicati greseste, e job-ul celuilalt sa discute, sa incerce sa repare. Daca considera ca are pentru ce.

2014?

Cine stie, poate esti cu noroc.