marți, 8 decembrie 2009

Despre despartiri

Se spune ca in viata sunt unele "rauri necesare" asa cum era Harap-Alb, nu stiu ce de am retinut analogia asta de la romana, da-mi place.
Raurile astea vin spre a ne maturiza, spre a ne face sa gandim mai logic si mai sincer lucrurile.Ganditi-va cum ar fi sa nu existe criminali, SIDA, AH1-N1, Osama Bin-Laden, sau mai stiu eu ce atrocitati.Cu siguranta lucrurile astea ne fac sa le vedem pe cele bune.
La baza ideii asteia stau insa 2 principii, si anume acela ca nu-ti dai seama de lucrurile bune decat dupa ce le pierzi, sau se schimba in rau.Iar al doi-lea ar fi acela ca daca ceva rau se poate intampla, acel lucru se va intampla cu siguranta sporita.
Despartirile sunt privite ca lucruri rele, fac parte din categoria asta pentru ca nu ne plac, pentru ca suferim din cauza lor.Astazi m-am intalnit cu-o despartire, asa s-a intamplat sa fie.Ce-i drept, conjuctura nu a fost una tocmai placuta (o inmormantare), dar cu siguranta m-am simti aiurea fata de ea.Cu toate ca eu am fost cel care-a spus la revedere, cu toate ca eu am fost cel care, logic, s-a simtit eliberat dupa toata povestea asta.Astazi m-am simtit cel putin ciudat, nu neaparat gelos, pentru ca n-am fost decat o data, si atunci aveam motiv.Dar ceva aiurea-mi intretinea o cefalee...de care am scapat mult prea tarziu pentru a-mi da seama ca nu mancasem:D
Despartirile sunt rele, e clar, dar poate cateodata nu strica sa le experimentam.Eu acum vad cu ea lucrurile mult mai clar...despartiti-va si le veti vedea s voi:))
Trimiteți un comentariu