marți, 10 ianuarie 2012

I want it all

Si-acum spun... pentru putinii sau inexistentii cei care-mi citesc blogul cu-o regularitate relativa, probabil v-ati dat seama: Mie NU-MI PLAC JUMATATILE DE MASURA! Pot intelege ca un om nu-mi poate oferi ceea ce vreau fie ca e incapabil intr-un moment sau altul s-o faca, fie ca nu e dispus s-o faca, fie ca are altele pe cap. Pot intelege asta si coopera pana la vesti mai bune, pana cand iese soarele pe bucata aia de strada care-l lasa sa-mi ofere acel ceva. Cand insa vine vorba de relatii interumane, eu ma dedic. Da, poate parea paroxistic faptul ca in ciuda aspectului de neaderthalian cu par pe inima (mi-a placut extraordinar expresia asta a lui Calinescu din Cartea nuntii), eu ma implic. Am tendinta de-a ma dedica unui lucru, unei ocupatii, sau unui om care-mi place. Pana la urma alegem sa facem doar ceea ce ne place, si exista mari 'riscuri" sa facem asta cu atat mai bine cu cat suntem didicati. Adesea ne vedem obligati sa facem, sa spunem, sa nu spunem, sa nu face, sa mergem, sa nu mergem, etc. Unii dintre noi, in urma unei robotizari intense ajung sa faca lucrurile astea impuse la fel de bine cum le fac pe cele din pasiune. Ei bine, eu nu vreau sa ma robotizez, eu nu vreau sa ma mint ca-mi place sa te vad cum tinzi sa plangi pe umarul meu, nu vreau pentru ca nu pot. Imi impun sa fac in viata asta ce-mi place, pentru ca vreau sa le fac asa cum trebuie, pentru ca nu exista nimeni pe lumea asta care sa ma poata ingradi. Mi-ai plans aseara la telefon, si mi s-a rupt inima (cu par cu tot), dar prefer sa plangi acum o zi-doua decat sa plangem amandoi peste un an sau doi mai abundent, pentru mai mult timp si mai amar decat ai crede. Nu mi-a mai plans nimeni la telefon de mult, de fapt, ai inchis inante de-a izbucni. Sunt totusi lucruri si oameni pe lumea asta care ma sensibilizeaza in ciudat poftei mele acute pentru sangele cald de pe masa de operatie. Da, si eu sufar, da si pe mine ma doare, ba chiar in cazul meu iradiaza durerea mai mult decat ai crede. Imi pare rau, dar that's the way, trust me, my way is better:)

marți, 3 ianuarie 2012

Education for life

Inca un an, penultimul de copilarie:) Eu am deosebitul noroc, eu si cu ai mei colegi sa fim copii mai mult timp decat altii. Exceptandu-i pe cei de la tatru care mi se par ca raman mereu asa, se maturizeaza pe alte falii. Nu stiu inca daca am sa realizez tot ce mi-am propus, nu mi-am facut niciodata liste cu "to do', nu i-am scris niciodata lui Mos Craciun. Nu pentru ca n-as crede in toate lucrurile astea marunte si de detaliu, care fac ansamblul vietii mai bun, ci pur si simplu pentru ca n-am simtit. Am luat lucrurile ca atare, au fost unii si mai ales unele care m-au facut sa cred in planuri. Dar eu nu...eu imi planific sa traiesc asa cum vreau s-o fac, asa cum simt. Asa ca entru anul asta, aer in plamani, catalidaze cat mai intense, cu toate ca " viata nu se cuantifica prin numarul de respiratii, ci prin momentele care-ti taie rasuflarea':)