miercuri, 14 ianuarie 2009

Studiul, invatarea, perfectionarea si practica

De la studiu la practica, doar un pas?
Studierea unei materii anume a ajuns sa fie de capatai, dar ce se intampla atunci cand incercam sa fim autodidacti, ce se intampla cand invatarea este ingrunata de lipsa de interes pentru studiu, ce se intampla cand practica este estompata de acuitatea gasirii unei locatii in care sa practicam domeniul in care ne-am perfectionat.
Sunt probleme atat de "cotidiene, la ordinea zilei" incat cred ca or sa devina laitmotiv pentru noi cei care ne chinuim, si poate (sper sa nu) pentru generatile care vor veni dupa noi.Daca in vechiul sistem, studiul era obligatoriu, invatarea era anevoioasa iar pefectionarea se facea prin practica...ei bine acum lucrurile sunt ceva-ceva mai alambicate mai intoarse spre mult despre nimic, sau din dinpotriva in latura celor care stiu mai nimic despre mult.
Sa luam un exemple concret.Studiul anatomiei, fiziologiei, chimiei si fizicii, ne-ar putea conduce la invatarea unor practici mediciniste, pe care ar trebui sa le perfectionam prin practica.Toate bune si frumoase ve-ti spune voi, cei care cred ca medicii sunt o gloata de dezumanizati prin buzunarele doldora de spagi mai mici sau mai mari mai dese sau mai rare.Lucrurile nu stau chiar asa, sau cel putin pentru mine nu sunt tocmai un capat de tara.Studiul celor amintite mai sus este destul de anevoios, avand in vedere ca ma pregatesc singur, invatarea este si ea complementara stiudiului, pe baza unor notiuni incomplete (sunt sigur), iar perfectionarea....ohoooo Doamne, cat mai e pana acolo.De practica nici nu mai vorbesc, pentru ca daca ar fi cazul sa vorbesc despre asa ceva, ar trebui sa va amintesc cat de scarbiti sunt oamenii care ar trebui sa ma invete ceva, sau macar cei care ar trebui sa ma lase sa "fur" ceve meserie.Dar cum sa fur eu meserie, cand eu am notiuni incomplete sau chiar gresit invatate, si culmea, gresit perfectionate?


Niciun comentariu: