marți, 6 decembrie 2011

BCU...bufet si carti sau invers?

S-a redeschis bufetul din cadrul sediului central al Bibliotecii Central Universitare:)
Eu as spune mai degraba ca s-a deschis, cel dinainte existent transformand-se intr-un bistro. Aspectul mai mult decat placut, calitatea materialelor folosite, zambetul de pe fata celor ce te servesc, te fac din pacate sa nu te simti intr-o institutie bugetata din scumpa Romanie.
Cat de mult a avasat BCU prin alegerea facuta, nu stiu, ramane la latitudinea fiecaruia sa judece. Intr-o scurta conversatie cu tipul care mi-a servit o cafea ( de aceasi calitate ca si inainte, adica acceptabila, dar buna ca si raport calitate-pret), am aflat ca in curand se va deschide si-o terasa afara, langa muzeul de langa cladirea principala, astfel incat lumea nu v-a mai sta imbulzita la intrare tragand in picioare sau nu dintr-o tigara la o cafea/ceai/suc, etc. Ceea ce mi s-a parut de bun simt, este ca intrarea pe respectiva terasa se va putea face (si) din strada, transformand bistro-ul deja mult laudat intr-o afacere. Sper eu, si chiar cred profitabila avand in vedere ceea ce ne doare cel mai tare: preturile !
Ramanand in ton, langa intrarea din corpul Boema cred ca stiti sau aflati acum este o sala pentru diverse versisaje/expozitii, ect. Se pare ca cei de la Institutul Cultural Roman au un proiect in parteneriat cu cei de la BCU, in care-si propun sa ne incante si descante prin...arta. Da, da, prin arta, pentru cei ce-au uitat suntem (inca) un popor talentat, ne chinuim sa ramanem asa, pentru un segment mai larg sau nu de piata.
Antitalentul din mine a inceput bine ziua, mai ales ca mi s-a dat o caseta draguta! Ce inteleg prin draguta?: simplu,relativ la nivelul celor 1.87 cm de care dispun in inaltime:))

vineri, 18 noiembrie 2011

Fetele vorbesc mult si...prost?!

Femeile sunt conturate genetic, deci inclusiv si neuronal altfel decat barbatii. Nu invers, ci doar altfel...Eu pot intelege ca au alte nevoi, alte perspective din care privesc, alte geometrii ale formelor imperfecte...dar totusi sa mananci atata rahat doar pentru a te pune bine cu'o alta mancatoare si exploatare ale acelorasi proteine putresceinice...este totusi aberant, dezonorant si mai cu seama nu face deloc lobby niciunei femei.
Am spus!

marți, 25 octombrie 2011

neurochirurgie

Cum poate oare o frmatiune anatomica sa functioneze mai bine fara o buna parte constitutiva? Probabil este exact la fel ca atunci cand functionam mai bine fara unii omanei pe langa noi, va veti intreba poate daca unii oameni pot constitui parti anatomo-functionale-parte din noi. Sunt pe cale sa inchei relatiile de interdependenta cu un om valoros, cu un om care nu are nimic mai bun de oferit decat o inteligenta nativa extraordinara dublata de studiul a 2 facultati, ultima concretizata cu un master si doctorat.
Dar totusi, pe langa toate acestea am impresia ca ceva nu ne mai leaga, ca discutiile searbede de alta data, ce se preschimbau intr-o filozofie frumoasa si a-aberata acum nu pot pot face transhumanta asta. In neurochirurgie si in aria chirurgicala in generala ceva trabuie ectomizat (taiat) in momentul in care nu mai functioneaza si astfel face mai mult rau decat bine organului/sistemului din care face parte. Ma gandesc ca nimeni si nimic nu-mi poate demosntra ca functia mea de gandire neurologica se mai poate lega de cea cardiaca astfel inca sa nu intru in sala de operatie si sa fac pesudolobotomia asta craniana.
Nu, pe ea n-o caracterizeaza doar inteligenta, pe ea o caracterizeaza un suflet macinat de psihoze, nevroze, stari de ascecitate datorate unor oameni de nimic care s-au perindat cu bocancii prin sufletul ei. Vine iarna, eu cred ca mi-am incalcat de mult bocancii cand vine vorba de ea si numai vreau s-o folosesc ca drept pres de la intrare, poate doar ca unul de la iesire...

luni, 24 octombrie 2011

in fiecare zi...

in fiecare zi ne cautam fericirea, fie ca-i intr-o carte, fie ca-i vorba de-telefon nou, un laptop, o casa sau o masina asta facem, spre asta tindem. De ce urmam o facultate, de ce ne angajam, de ce...? Poate singurul gest neegoist este procreerea, astfel dam sansa unui altuia sa incerce sa-i faca fericiti si pe cei din jurul sau...

sâmbătă, 15 octombrie 2011

Cateodata nu lucurile nu incep a fi povestite si nici nu se deruleaza "cu inceputul", sunt situatii care se precipita la fel ca varul. Albe ori colorate principiile palesc sub respiratiile intretaiate de sub plapuma, cu mana alungata peste-un picior delicat pana spre-o rotula perfect de imperfecta. Cand abdomenul incepe sa zvacneasca, cand aorta bate mai ceva decat cordul delicat, atunci ne confruntam cu-un "friends with benefits". Sau benefits with friendship, pentru ca "eu iubesc si ochi si flori, si buze si morminte":)

miercuri, 13 iulie 2011

Cronicizare..alb-albastra

Site-ul ala incepe sa-mi dea dureri de cap, sa-mi provoace greata, sa ma faca sa fiu asa de scarbit si totusi sa-l vreau altfel. Imi place ideea de socializare, imi place desigur sa dau peste oameni pe care nu i-am mai vazut de-o gramada de timp, la fel cum imi place sa cred ca mediul ala de-acolo nu-mi poate face niciun rau.
Aerul insa e irespirabil datorita basinilor, fitelor de prost-gust, curvelor (cu drag), inocentelor, pustioaicelor ce intrunesc cele de dinainte enuntate simultan, etc.
Deja a devenit un schimb social impropriu, bolnav, injust...Oameni care se cred mai interesanti decat restul lumii iti lasa posibilitatea sa vezi o parte din poze, nu te onoreaza cu privilegiul de-a le da mesaje, de-a le comenta pozele, uneori reusite chiar...
Adica, la dracu, daca existi pe net, existi pentru ca vrei, nepartinitor. Nu pricep dc te-ai limita la cei 2347 de prieteni din care doar 3 au posibilitatea de-asi da cu parerea...

miercuri, 29 iunie 2011

incubator107incubator107

Veniti sambata seara pe strada Traian 107 la ora 20.00 . Veti gasi acolo oameni calzi, hippioti, dar calzi... Eu empatizez cumva cu ei, ma regasesc in ei si cred ca si ei in mine, ce-mi place cel mai tare este ca langa ei pot fi un eu care se regaseste adesea in cei din jur, si care descopera pe zi ce trece, de la un cunoscut la altu' alte valente.
Este prezentarea unor mini-proiecte care urmeaza sa se deruleze luna asta, poate veti gasi si voi ceva pe-acasa pe care-ati vrea sa-l gasiti si luati la randul vostru acasa...
www.incubator107.com

sâmbătă, 18 iunie 2011

Facebook si oamenii....

Gasesc oameni (de cele mai multe ori la ore tarzii) cel putin...interesanti. Frumusetea e hazardata pentru-a fi declarata, cu toate ca-s dement si cred in ea. Un om frumos,este cat de cat unu' care reuseste cumva sa te miste, sa te faca sa simti ceva. Aspect fizic, inteligenta, prezenta, mimica, gesturi, etc.
Atitudinea unora de pe site-urile de socializare, ma inspaimanta: vad pustioaice de liceu care nu-si mai vad lungul nasului, postand cu fundu' lipit de camera foto, si oameni cel putin decenti care din principiu aleg prietenii dintr-o nisa mult mai restransa.
Persoana despre care vorbim a reusit, cel putin din punctul meu vedere sa aiba atitudine, sa aiba acel ceva care,chiar daca este in contradictoriu a reusit sa se impuna. Sa poti trece de bariera info-ului si sa aduci argumente plauzibile pentru a-ti argumenta parerea mi se pare EXTRAORDINAR. Va asigur ca de asta este capabil din ce in ce mai putina lume, fara sa vrem ne ametim intr-o betie de cuvinte. Eu am ramas ametit de pozele pline de stil, de atitudine ori gingasie, de franceza descrierii lor, de expresivitate, de ochii din spatele ochilor...
Voi..i-ati da add sau mesaje pe facebook?
Eu am facut ceva mai mult, nu astept decat....sa ma conving de ce-am scris!?

joi, 9 iunie 2011

Cautam...?

Ne rezumam la a ne cauta fericirea, care nu se cumpara in rate, vorba cantecului. Oare ne putem gasi fericirea asa deodata, toata?
Eu cred ca ea trebuie intradevar cumparata, trebuie s-o meritam cumva. Avem datoria sa fim oameni pentru a ni se raspude cu omenie, probail ca asta e singura cale, ori conditie spre a fi fericiti cu adevarat. Niciun job, casa, masina, vacanta nu cred ca ne poate aduce cu adevarat fericirea. Conditia umana si reflectia ei in oglinda este-un joc secund, mai pur care ne aduce aproape de starea asta de implinire. Nu vad cum am putea-o cauta in lucrurile materiale, ne pot oare imbratisa ele, ne pot oare sfatui si sprijini ele? Acum in vremurile astea sumbre, eu cred ca intradevar solidaritatea si empatia, calitati covarsitor umane, sunt singurele care mai pot iesi din spectrul material care ne orbeste innebunindu-ne cu false nadiruri latente.
Cand fac rost de "bani", am sa-mi "cumpar" fericire, multa!

luni, 6 iunie 2011

Oameni, oameni...

Sunt multe valente pe care un om le poate imbraca, atat de multe incat ne ameste toata valtoarea asta de profile psiho-comportamentale, obiceiuri, alegeri, principii, aspecte fizionomice. Este cu atat mai greu sa alegem cu cat ne cunoastem pe noi insine mai putin, pentru ca nu stim la ce sa ne raportam.
Este interesant totusi cum reusim adesea sa ne cunoastem inductiv, sub influenta celor de langa noi. Imi este clar acum ca oamenii sunt cei care ne influenteaza viata cel mai mullt, unii lasa urme, impresiuni pe care/din care cresc formatiuni anexe, secretoare de idei, prin excelenta si de principii.
Forma asta inductiva, perfuzabila de formare a individului se poate dovedi adesea salvatoare precum si vicioasa, promiscua.
Imi pare totusi asa de bine ca am reusit sa gasesc oameni de la care pot invata, langa care ma pot dezvolta si cunoaste...
Intalnirile pe nevazute, induse pe cale intravenoasa sunt insa atat mai vertoijante cu cat iti dau impresia c-ar merita:)

vineri, 27 mai 2011

din nou despre vara...

Am o stare de oboseala, amestecata cu plictiseala, caldura, transpiratie subita. Transpir cand vad ce se-ntampla in jurul meu, ca si cand sistemul meu vegetativ ar fi mai puternic decat cel central. Ganglionii mei insiruiti de-alungul corpului, din plicile incheieturilor pana aproape de coloana vertebrala sunt excesiv de activi in perioada asta.
Cu toate astea, am presimtirea ca vara asta am sa fac lucrurie asa de tampite, grozave ori plastice...Cert e ca am de gand sa fac ceva...
Pentru ca-mi pare ca ochii tai. Adancii sunt izvorul din care,
Tainic curge noaptea...acoperind pamantul cu-o mare de Lumina, tu Soare ce stralucesti si pentru care "vegetez":)

luni, 16 mai 2011

in search of a job

Am nevoie de-un loc de munca, la vremuri grele, decizii intelepte... Exista, cred in viata fiecaruia, un moment cand vrea sa se detaseze de ceilalti. Detasarea financiara atrage dupa sine si celelalte tipuri din categoria acestei stari de fapt. Cine este interesat inspre a-i trimite un CV ma poata gasi pe myjob, facebook, hi5, linkedin, si cu siguranta la 0730-52-67-72.

vineri, 22 aprilie 2011

a fost iubire...

A fost iubire, sau pur si simplu te-am placut? Imaturitatea sentimentala se concretizeaza la mine (si) prin faptul ca ma sting la fel de repede cum ma aprind... Nu(mai) sunt in stare sa ma lipesc de nimeni, dintr-o data am impresia ca n-am nimic de oferit nimanui, nu-s destul de egoist incat sa vreau doar sa cer fara sa dau nimic in schimb. In definitiv tu ma placi pentru ceea ce fac, ce stiu, ce pot...nu pentru ca sunt:) Asta, scumpa mea ex-minune se cheama ipocrizie, imi place ipocrizia, dar urasc ipocritii. Pam-pam, d'asta m-am stins, am gasit esti cel putin la fel de ipocrita ca si mine... Sa te urasc? Nuuu, ar insemna sa-mi consum din energie, prefer sa te ignor. De la o vreme incoace sunt in stare sa-mi dictez ceea si mai ales cat simt. Radu e mort pentru tine:)

marți, 19 aprilie 2011

Tot ceea ce ne inconjoara este rezultatul muncii noastre ori a succesului sau esecurilor celor dinaintea mea. Stau si ma gandesc ca majoritatea lucrurile au nevoie de-un timp, mai lung sau nu, pentru a se sedimenta, pentru a se limpezi, pentru a se matura ori filtra. Sa fie oare timpul si spatiul atat de relative incat sa nu ne dam seama de lucrurile bune ori rele care trec pe langa noi? Am gresit mult, si mai mult decat mi-am imaginat, succese au fost intesate printre ele...totusi, n-am stiu niciodata si nici nu vreau sa afla de ce...stiu doar cum:)

duminică, 17 aprilie 2011

Greu se mai fac oamenii, oameni...

Greu se mai fac oamenii, oameni... Este-o melodie pe care-o ascultam cand eram cam de varsta copilului vecinilor de la 2, adica cand aveam cam 10 ani. Acum cand am aproape dublu am ajuns sa o inteleg cu adevarat, e drept, o inteleg fara a putea descrie intru totul procesull.
Greu asadar, sa se ridice-n picioare, greu sa rosteasca primul cuvant, primul gand.. Imi bubuiau cuvintele astea in urechi, amplificate de-o voce exceptionala. Va dau asadar tema de...google search, sa descoperiti voi cine o canta. Cu toate astea, lasand de-oparte faptul ca se scriau melodii cu un mesaj veridic, care culmea, melodieos fiind se intiparea in aria prefrontala (senzoriala). Ma gandessc cat de greu este sa formezi un om, la asta contribuie toata societatea, parinti, profesori, mass-media, mediile cultural-artistice, schimburile sociale fiind complexe, un copil totusi bucurandu-se de un schimb inegal, primind mai mult decat da. Bucuria de-a creste insa e rasplatita mai tarziu, cel mai mare beneficiar fiind adultul nou format, recunostinta indreptandu-se insa spre mediile formatoare.
Va intreb ce fel de oameni formeaza ambiantul social de astazi, cat de greu ii este unui parinte sa-i asigure copilului exact ceea ce are nevoie. Mai mult de atat, capacitatea lui de a-l tine de-oparte de elemente perturbatoare, distrofice ale dezvoltarii lui? Este bine cunoscut ca sindromul ADHD este o molima occidentala, stimulata de inflatia de informatie nu intotdeauna corecta si ai ales adecvata. Viteza cu care se desfasoara procesul asta ne reduce pe toti la Repede se fac oamenii, indivizi...
Astept sa fiu contrazis.

marți, 5 aprilie 2011

m-am saturat sa gandesc

M-am saturat sa tot fiu nevoit sa gandesc, vreau sa pot pluti-n deriva, mi-e teama ca unii au sa profite, sau o sa ma calce-o masina..
Tocmai ce-am citit niste posturi pe un blog al unei amici, as vreau sa zic bune amice, nu am cum insa, long story. Lumea gandeste, v-ati intrebat vreodata cat de greu/usor e sa gasiti pe cineva care gandeste ca voi? Macar in punctele esentiale (sa nu se schimbe nimica, primesc)...Mie mi se pare greu, asa de greu incat am sa-i lase pe ceilalti de-acum incolo sa vorbeasca primii si apoi am sa aleg:)

luni, 4 aprilie 2011

Boala

Boala asta care ma chinuie in fiecare zi, in fiecare moment, mistuindu-ma, faramitandu-ma, scafarmandu-ma...nu stiu ce sfarsit o sa aiba. Adica, cu ce-o sa e incheie povestea asta, cu sfarsitul bolii sau cu sfarsitul cumva, al meu... Mi se pare ca traiesc un capitol de mult timp care nu se mai termina, o descriere lunga, anevoioasa si plictisitoare a rolului meu in viata. Asadar, de ce ne mai nastem daca trebuie sa murim?

sâmbătă, 26 martie 2011

suntem sau nu suntem

ne intrebam adesea cum ne vad cei de langa noi...eu m-as intreba daca ei ne observa inainte de-a se intreba cum, de ce, si mai ales pentru cat timp suntem...

miercuri, 2 martie 2011

Intamplare

Mi se intampla sa ne vedem, si sa ne vorbim ca ieri, si-apoi ca acum asa de mult timp. Ca si cand dincolo de timpul asta am fost cei mai buni prieteni...Mi se intampla sa ni se intample ceva(?) pentru ca niciodata caile vietii nu ti se releva, trebuie sa le cauti, sa le simti. Nu le poti alege intrucat nu le poti vedea, daca ele te-aleg pe tine, sau daca noi ne-alegem sa fim asa cum suntem, ramane de vazut:) Oare mai poate incapea inca-un suflet, oare mai poate bate cineva acum la o usa care inca se incapataneaza, fiind fortata, sa se inchida?

:)

Am rascolit in seara asta oameni pe care-i ingropasem in amintiri de aproape 8 ani de zile. Preconceptia in cazul unora, ignorarea, dezisnteresul, dezacordul, incompatibilitatea m-a facut sa-i las sa pluteasca undeva in neantul de cunostite expirate... Dar, cum viata rezerva o tona de suprize, ma gandesc ca n-ar trebui sa avem timp sa fim preconceputi macar, nu de alta da' strica... Ca e ziua voastra, asociata cu nasterea in general, sunt si nu de acord, ca meritati o zi pentru ce unele din voi pot realiza si noi, accept da' fara sa se revizuiasca nimica. Asa ca La Multi Ani:)

marți, 8 februarie 2011

Suflet curat

Ce ciudata e viata, cum de fiecare data functia ei de ciclicitate te pune-n situatia de a alege..Ce se intampla cand altcineva decide sa alega pentru tine? Nu poti sa faci nimic, decat sa te consolezi cu starea de fapt, sa incerci sa-i intelegi decizia, si mai ales motivul pt care-a ales sa se stearga de noroi pe tine:) Nu vreau sa se mai repete chestia asta, fiecare om care se sterge pe mine, pleaca cu o bucata hialina din sufletul meu care se desprinde in incercarea ta de-a ma indeparta:) Lumea asta, intradevar "o sa-ncerce sa-ti fure dragostea" constient sau nu, asa ca este de datoria fiecaruia sa se zbata pt a o tine la caldura, sa fi crezut oare ca nu merita? Mi-e greu sa cred, numai cred nimic, in dimineata asta-mi fac curatenie in suflet:)...I just haven't meet you yet...;)

sâmbătă, 29 ianuarie 2011

:)

Sunt in deriva zilele astea, e ca si cand as fi un narcotic care rpimeste cate 0.1 g pe ora...
este extraordinara senzatia, metaforic vorbidn evident:))

joi, 20 ianuarie 2011

Si-acum spun...
Nu cred ca praful asta se va ridica prea curand, ma gandesc insa ca putin vant n-ar strica. Vi s-a intamplat vreodata sa gasiti un om perfect? Mie, aproape ca da. As fi preferat mai degraba defecte umane decat spirituale in ceea ce priveste mica ei imperfectiune, as fi preferat sa ia ocara si torcand usure, s-o puna cand sa imbie, cand sa injure. E clar, ca nu putea face din mucegaiuri si noroi, frumuseti si preturi noi, asa cum nici eu nu puteam a transforma laptele si mierea ei in florile mele de mucigai.
Cateodata estetica uratului se vrea a fi ceruta, ne implora sa-i facem loc in viata noastra...Mi-e greu, stiu ca n-am sa mai gasesc o asa prezenta, poate tocmai ea m-a coplesit, poate nu eram pregatit sa fiu asa de fericit. In ciuda tuturor plusurilor, caut un minus...