vineri, 9 octombrie 2009

Copii la 21 de ani

Nu m-as putea niciodata gandi cum ar fi sa am un copil la 21 de ani.Adica o chestie din aia mica, care are nevoie de absolut orice de la mine, de mancare, de afectiune, de grija, etc.Si zilele astea nu stiu de ce dar s-a tot vehiculat subiectul asta, ne-am tot rasucit in jurul lui.Nu inteleg de ce e lumea asa de pasiva cu cei care patesc chestia asta, de ce privesc toti lucrul asta ca pe ceva normal.
Avand in vedere ca varsta de 21 nu-ti asigura cu certitudine maturitatea necesara, pozitia sociala, financiara etc necesare pentru a creste un copil.Dar chiar daca toate astea ar fi, de ce sa-ti opresti viata in loc la doar 21, de ce sa nu te bucuri de varsta asta in care ti-o bagi si pleci pana la urma?!?!Pentru ca sa recunoastem, cel putin noi baietii, ne-o bagam si ne place, cand ne plictisim ne-o mai bagam o data si gata, toate bune si frumoase.
Nu m-as vedea insurat si cu un copil in brate pana la o varsta sub 25 de ani, d`apai prin februarie asa:))
Traiti fericiti cu tot cu copii vostrii, si sa dea D-zeu sa va fie bine, voua dar mai ales copiilor ca n-au nicio vina de iresponsabilitatea voastra:)
Trimiteți un comentariu