miercuri, 29 iunie 2011

incubator107incubator107

Veniti sambata seara pe strada Traian 107 la ora 20.00 . Veti gasi acolo oameni calzi, hippioti, dar calzi... Eu empatizez cumva cu ei, ma regasesc in ei si cred ca si ei in mine, ce-mi place cel mai tare este ca langa ei pot fi un eu care se regaseste adesea in cei din jur, si care descopera pe zi ce trece, de la un cunoscut la altu' alte valente.
Este prezentarea unor mini-proiecte care urmeaza sa se deruleze luna asta, poate veti gasi si voi ceva pe-acasa pe care-ati vrea sa-l gasiti si luati la randul vostru acasa...
www.incubator107.com

sâmbătă, 18 iunie 2011

Facebook si oamenii....

Gasesc oameni (de cele mai multe ori la ore tarzii) cel putin...interesanti. Frumusetea e hazardata pentru-a fi declarata, cu toate ca-s dement si cred in ea. Un om frumos,este cat de cat unu' care reuseste cumva sa te miste, sa te faca sa simti ceva. Aspect fizic, inteligenta, prezenta, mimica, gesturi, etc.
Atitudinea unora de pe site-urile de socializare, ma inspaimanta: vad pustioaice de liceu care nu-si mai vad lungul nasului, postand cu fundu' lipit de camera foto, si oameni cel putin decenti care din principiu aleg prietenii dintr-o nisa mult mai restransa.
Persoana despre care vorbim a reusit, cel putin din punctul meu vedere sa aiba atitudine, sa aiba acel ceva care,chiar daca este in contradictoriu a reusit sa se impuna. Sa poti trece de bariera info-ului si sa aduci argumente plauzibile pentru a-ti argumenta parerea mi se pare EXTRAORDINAR. Va asigur ca de asta este capabil din ce in ce mai putina lume, fara sa vrem ne ametim intr-o betie de cuvinte. Eu am ramas ametit de pozele pline de stil, de atitudine ori gingasie, de franceza descrierii lor, de expresivitate, de ochii din spatele ochilor...
Voi..i-ati da add sau mesaje pe facebook?
Eu am facut ceva mai mult, nu astept decat....sa ma conving de ce-am scris!?

joi, 9 iunie 2011

Cautam...?

Ne rezumam la a ne cauta fericirea, care nu se cumpara in rate, vorba cantecului. Oare ne putem gasi fericirea asa deodata, toata?
Eu cred ca ea trebuie intradevar cumparata, trebuie s-o meritam cumva. Avem datoria sa fim oameni pentru a ni se raspude cu omenie, probail ca asta e singura cale, ori conditie spre a fi fericiti cu adevarat. Niciun job, casa, masina, vacanta nu cred ca ne poate aduce cu adevarat fericirea. Conditia umana si reflectia ei in oglinda este-un joc secund, mai pur care ne aduce aproape de starea asta de implinire. Nu vad cum am putea-o cauta in lucrurile materiale, ne pot oare imbratisa ele, ne pot oare sfatui si sprijini ele? Acum in vremurile astea sumbre, eu cred ca intradevar solidaritatea si empatia, calitati covarsitor umane, sunt singurele care mai pot iesi din spectrul material care ne orbeste innebunindu-ne cu false nadiruri latente.
Cand fac rost de "bani", am sa-mi "cumpar" fericire, multa!

luni, 6 iunie 2011

Oameni, oameni...

Sunt multe valente pe care un om le poate imbraca, atat de multe incat ne ameste toata valtoarea asta de profile psiho-comportamentale, obiceiuri, alegeri, principii, aspecte fizionomice. Este cu atat mai greu sa alegem cu cat ne cunoastem pe noi insine mai putin, pentru ca nu stim la ce sa ne raportam.
Este interesant totusi cum reusim adesea sa ne cunoastem inductiv, sub influenta celor de langa noi. Imi este clar acum ca oamenii sunt cei care ne influenteaza viata cel mai mullt, unii lasa urme, impresiuni pe care/din care cresc formatiuni anexe, secretoare de idei, prin excelenta si de principii.
Forma asta inductiva, perfuzabila de formare a individului se poate dovedi adesea salvatoare precum si vicioasa, promiscua.
Imi pare totusi asa de bine ca am reusit sa gasesc oameni de la care pot invata, langa care ma pot dezvolta si cunoaste...
Intalnirile pe nevazute, induse pe cale intravenoasa sunt insa atat mai vertoijante cu cat iti dau impresia c-ar merita:)