sâmbătă, 23 mai 2009

Greseli


Hai sa fim serios, cu totii gresim dar numai o parte dintre noi au curajul sa o recunoasca, sa-si ceara iertare si sa incerce sa repara cate ceva din ce a distrus, mai mult sau mai putin.
Important este ca, bazandu-ne ca toate lucrurile in viata sunt relative, pararerea mea este ca o exceptie care bate regula.Mult mai bine se intipareste in constiinta cuiva un lucru bun, pentru el, pentru societate, pentru apropiati, etc decat o greseala.
Greselile, in cea mai mare parte, nu sunt relative.Ma gandeam cum ar fi fost sa uitam greselile si sa tinem minte doar partile frumoase ale vietii, probabil atunci, mai mult decat oricand, ne-am fi dorit sa traim cat mai mult.Dar ideea este gresita in fond, pentru ca in definitiv viata presupune si actul de a gresi.
Un cuvant, o fapta, o suita de actiuni care duc spre greseala, facuta intentionat sau nu, mai mult sau mai putin constient, duce spre o situatie care amplifica amintirea unor alte greseli, care discretizeaza persoana respectiva, sau care poate face acelasi lucru si cu cei asupra carora se rasfrange.
Complexitatea greselii, se spune, ca este diminuata de recunoasterea ei, rezolvarea fiid asadar mai simpla, mai deschisa si mai ulucidata.
Cand se complica lucrirle, de ce scriu chestiile astea pe care toata lumea le stie?
Pentru ca depinda fata de cine actionam gresit, amplitudinea lor, fiind evident direct proportionala cu repercusiunile.Nu stiu daca am mai scris, dar pentru mine cele mai de pret lucruri in viata sunt sanatatea si prietenii.Atunci cand greseim fata de chestiile astea doua, viata ia o alta turneura, in tr-un fel sau altul se schimba.Eu am gresit fata de a doua categorie, si evident asta a atras si situatia precarea a sanatatii, deocamdata psihice.Nimic nu poate repara asta, nici macar recunoasterea greselii, pentru ca ea este evidenta, si oricum am facut-o.Nu v-a mai putea fi niciodata la fel cum a fost inainte, dar poate ca e doar o etapa a vietii, poate ca cine stie, e mai bine sa fie asa.Nu se stie niciodata ce-ti rezerva viata, ce-mi poate reverva viata, in circumstantele in care mi-au pierdut cei mai buni, si singurii, prieteni.
Ce le-am facut?
I-am mintit.
Ce mai conteaza acum, de ce?Cum, cat si mai ales cand?Zarurile au fost aruncate, depinde de mine sa le arunc pe alta masa, promit ca de data asta mai bine:)
Trimiteți un comentariu