Vroiam sa fac o fapta buna.Sa donez niste haine pe care nu am sa le mai port vreodata pentru ca m-am facut mare,asadar, iubind sa fac bucurii si surpize m-am gandit la centrele de plasament.Yay!
Ca si o idee geniala pe care am avut-o pe moment,am zis sa caut pe Google unde as putea sa le dau.Din pagina in pagina dau peste un articol de ziar, nu stiu ce ziar,nu stiu ce numar,nu stiu ce an ori aparitie, in care niste studenti,vrand sa doneze haine si jucarii (de pluş) au fost refuzati de directoarea centrului de plasament pe motiv ca hainele erau SECOND HAND! Si ca s-au saturat(deci s-au saturat dumnealor) sa primeasca lucruri pe care altii nu le mai doresc.Nu-i de ras,dar parca m-ar pufni...
Oamenii,nemaifolosindu-se de anumite lucruri,le arunca (ceea ce e o prostie,nu suntem germani;vestici) sau le doneaza (un gest cat se poate de frumos).
Am renuntat la gandu' asta de a dona,mi-a pierit tot cheful.Mi-e rusine sa donez haine pe care,ma scuzati ca le-am purtat inainte de a le dona (?!)
Mi-e si frica sa merg la vreo biserica sa ofer acei cativa saci,chiar mi-e frica de vreo reactie asemanatoare celei din acel centru de plasament.
Poate ca inainte de a posta pe blog textu' asta, ar fi trebuit sa merg la casa copilului sa experimentez ( sa simulez) donarea :))
Da' nu stiu,am o stare naspa.Mi-e sila parca.Tind sa cred ca e cat se poate de true faza.
6 comentarii:
Frumos gestul tau de caritate.
Buna! Faza cu biserica e reala. O persoana pe care o cunosc personal, s-a dus la o biserica sa doneze cateva haine, si preotul de acolo i-a spus ca biserica are nevoie de bani nu de haine!............
Deci am ramas masca cand am auzit:(
Si iti inteleg starea, e normal sa te simti aiurea la aflarea acestor situatii!:(
Degeaba am spus acea "fraza" daca am spus-o in zadar.Cel putin stiu ca nu o sa primesc niciun raspuns.As astepta mult si bine.Stiu asta.
Oricum nu o sa vada niciodata.
Daca ajungi si tu la persoana mea, si ii bagi mintisoarele in cap, o sa-ti intorc si eu serviciul.Ce zici?
Daca asa ne putem ajuta.Ok!
unedited0@yahoo.com
Când mă lovesc astfel de idei, îmi aleg mereu căile cele mai simple. Caut oameni din jurul meu despre care ştiu că mă vor ajuta. Ultima dată când am vrut să-mi uşurez şifonierul am apelat la o verişoară care lucrează ca asistentă într-o policlinică. Crede-mă că nu a durat zece minute "împărţeala" şi pachetul a fost măricel.
Aşa că, find the way...
Le-am dus la bunica.Le-a dat cui a considerat ea ca are nevoie de ele,ea stie mai bine care cum sta prin sat :)
Trimiteți un comentariu