a fost iubire...

A fost iubire, sau pur si simplu te-am placut? Imaturitatea sentimentala se concretizeaza la mine (si) prin faptul ca ma sting la fel de repede cum ma aprind... Nu(mai) sunt in stare sa ma lipesc de nimeni, dintr-o data am impresia ca n-am nimic de oferit nimanui, nu-s destul de egoist incat sa vreau doar sa cer fara sa dau nimic in schimb. In definitiv tu ma placi pentru ceea ce fac, ce stiu, ce pot...nu pentru ca sunt:) Asta, scumpa mea ex-minune se cheama ipocrizie, imi place ipocrizia, dar urasc ipocritii. Pam-pam, d'asta m-am stins, am gasit esti cel putin la fel de ipocrita ca si mine... Sa te urasc? Nuuu, ar insemna sa-mi consum din energie, prefer sa te ignor. De la o vreme incoace sunt in stare sa-mi dictez ceea si mai ales cat simt. Radu e mort pentru tine:)

Tot ceea ce ne inconjoara este rezultatul muncii noastre ori a succesului sau esecurilor celor dinaintea mea. Stau si ma gandesc ca majoritatea lucrurile au nevoie de-un timp, mai lung sau nu, pentru a se sedimenta, pentru a se limpezi, pentru a se matura ori filtra. Sa fie oare timpul si spatiul atat de relative incat sa nu ne dam seama de lucrurile bune ori rele care trec pe langa noi? Am gresit mult, si mai mult decat mi-am imaginat, succese au fost intesate printre ele...totusi, n-am stiu niciodata si nici nu vreau sa afla de ce...stiu doar cum:)

Greu se mai fac oamenii, oameni...

Greu se mai fac oamenii, oameni... Este-o melodie pe care-o ascultam cand eram cam de varsta copilului vecinilor de la 2, adica cand aveam cam 10 ani. Acum cand am aproape dublu am ajuns sa o inteleg cu adevarat, e drept, o inteleg fara a putea descrie intru totul procesull.
Greu asadar, sa se ridice-n picioare, greu sa rosteasca primul cuvant, primul gand.. Imi bubuiau cuvintele astea in urechi, amplificate de-o voce exceptionala. Va dau asadar tema de...google search, sa descoperiti voi cine o canta. Cu toate astea, lasand de-oparte faptul ca se scriau melodii cu un mesaj veridic, care culmea, melodieos fiind se intiparea in aria prefrontala (senzoriala). Ma gandessc cat de greu este sa formezi un om, la asta contribuie toata societatea, parinti, profesori, mass-media, mediile cultural-artistice, schimburile sociale fiind complexe, un copil totusi bucurandu-se de un schimb inegal, primind mai mult decat da. Bucuria de-a creste insa e rasplatita mai tarziu, cel mai mare beneficiar fiind adultul nou format, recunostinta indreptandu-se insa spre mediile formatoare.
Va intreb ce fel de oameni formeaza ambiantul social de astazi, cat de greu ii este unui parinte sa-i asigure copilului exact ceea ce are nevoie. Mai mult de atat, capacitatea lui de a-l tine de-oparte de elemente perturbatoare, distrofice ale dezvoltarii lui? Este bine cunoscut ca sindromul ADHD este o molima occidentala, stimulata de inflatia de informatie nu intotdeauna corecta si ai ales adecvata. Viteza cu care se desfasoara procesul asta ne reduce pe toti la Repede se fac oamenii, indivizi...
Astept sa fiu contrazis.

m-am saturat sa gandesc

M-am saturat sa tot fiu nevoit sa gandesc, vreau sa pot pluti-n deriva, mi-e teama ca unii au sa profite, sau o sa ma calce-o masina..
Tocmai ce-am citit niste posturi pe un blog al unei amici, as vreau sa zic bune amice, nu am cum insa, long story. Lumea gandeste, v-ati intrebat vreodata cat de greu/usor e sa gasiti pe cineva care gandeste ca voi? Macar in punctele esentiale (sa nu se schimbe nimica, primesc)...Mie mi se pare greu, asa de greu incat am sa-i lase pe ceilalti de-acum incolo sa vorbeasca primii si apoi am sa aleg:)

Boala

Boala asta care ma chinuie in fiecare zi, in fiecare moment, mistuindu-ma, faramitandu-ma, scafarmandu-ma...nu stiu ce sfarsit o sa aiba. Adica, cu ce-o sa e incheie povestea asta, cu sfarsitul bolii sau cu sfarsitul cumva, al meu... Mi se pare ca traiesc un capitol de mult timp care nu se mai termina, o descriere lunga, anevoioasa si plictisitoare a rolului meu in viata. Asadar, de ce ne mai nastem daca trebuie sa murim?