duminică, 8 noiembrie 2009

Nu voi cum sunteti, dar eu...

Si-acum spun...
dar eu cand vin acasa ma simt din nou, ma cuprind deopotrva sentimente de agonie efervescenta si de efemeritate...Ciudat de placuta combinatia dintre somn, mancare, revederea cu cei din liceu, rude si oamenii MEI, sunt doar ai mei.Braila, cu bine si cu rele e A MEA.
Trimiteți un comentariu