duminică, 17 aprilie 2011

Greu se mai fac oamenii, oameni...

Greu se mai fac oamenii, oameni... Este-o melodie pe care-o ascultam cand eram cam de varsta copilului vecinilor de la 2, adica cand aveam cam 10 ani. Acum cand am aproape dublu am ajuns sa o inteleg cu adevarat, e drept, o inteleg fara a putea descrie intru totul procesull.
Greu asadar, sa se ridice-n picioare, greu sa rosteasca primul cuvant, primul gand.. Imi bubuiau cuvintele astea in urechi, amplificate de-o voce exceptionala. Va dau asadar tema de...google search, sa descoperiti voi cine o canta. Cu toate astea, lasand de-oparte faptul ca se scriau melodii cu un mesaj veridic, care culmea, melodieos fiind se intiparea in aria prefrontala (senzoriala). Ma gandessc cat de greu este sa formezi un om, la asta contribuie toata societatea, parinti, profesori, mass-media, mediile cultural-artistice, schimburile sociale fiind complexe, un copil totusi bucurandu-se de un schimb inegal, primind mai mult decat da. Bucuria de-a creste insa e rasplatita mai tarziu, cel mai mare beneficiar fiind adultul nou format, recunostinta indreptandu-se insa spre mediile formatoare.
Va intreb ce fel de oameni formeaza ambiantul social de astazi, cat de greu ii este unui parinte sa-i asigure copilului exact ceea ce are nevoie. Mai mult de atat, capacitatea lui de a-l tine de-oparte de elemente perturbatoare, distrofice ale dezvoltarii lui? Este bine cunoscut ca sindromul ADHD este o molima occidentala, stimulata de inflatia de informatie nu intotdeauna corecta si ai ales adecvata. Viteza cu care se desfasoara procesul asta ne reduce pe toti la Repede se fac oamenii, indivizi...
Astept sa fiu contrazis.
Trimiteți un comentariu