Cautam...?

Ne rezumam la a ne cauta fericirea, care nu se cumpara in rate, vorba cantecului. Oare ne putem gasi fericirea asa deodata, toata?
Eu cred ca ea trebuie intradevar cumparata, trebuie s-o meritam cumva. Avem datoria sa fim oameni pentru a ni se raspude cu omenie, probail ca asta e singura cale, ori conditie spre a fi fericiti cu adevarat. Niciun job, casa, masina, vacanta nu cred ca ne poate aduce cu adevarat fericirea. Conditia umana si reflectia ei in oglinda este-un joc secund, mai pur care ne aduce aproape de starea asta de implinire. Nu vad cum am putea-o cauta in lucrurile materiale, ne pot oare imbratisa ele, ne pot oare sfatui si sprijini ele? Acum in vremurile astea sumbre, eu cred ca intradevar solidaritatea si empatia, calitati covarsitor umane, sunt singurele care mai pot iesi din spectrul material care ne orbeste innebunindu-ne cu false nadiruri latente.
Cand fac rost de "bani", am sa-mi "cumpar" fericire, multa!