luni, 4 aprilie 2011
Boala
Boala asta care ma chinuie in fiecare zi, in fiecare moment, mistuindu-ma, faramitandu-ma, scafarmandu-ma...nu stiu ce sfarsit o sa aiba. Adica, cu ce-o sa e incheie povestea asta, cu sfarsitul bolii sau cu sfarsitul cumva, al meu... Mi se pare ca traiesc un capitol de mult timp care nu se mai termina, o descriere lunga, anevoioasa si plictisitoare a rolului meu in viata. Asadar, de ce ne mai nastem daca trebuie sa murim?
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
3 comentarii:
?!
Buna Becks,
Nu stiu daca boala despre care scrii este o metafora sau o suferinta reala. De fapt, se aplica pentru amandoua, pentru ca de multe ori viata mananca din noi tot ce e mai bun: inocenta, bucurie, optimism, si ne acreste incet incet. Iti doresc sa te faci bine, sa iei doze mici de iubire, soare si lumina, lucruri bune si sanatoase, o lingurita de zahar brun si o baie de muzica buna. Sa le combini in ce combinatie doresti si vei fi mai bine.
Noi de-abia asteptam sa te mai citim :)
Mori pentru ceilalti, dar poate nu si pentru tine. :)
Trimiteți un comentariu