BCU...bufet si carti sau invers?

S-a redeschis bufetul din cadrul sediului central al Bibliotecii Central Universitare:)
Eu as spune mai degraba ca s-a deschis, cel dinainte existent transformand-se intr-un bistro. Aspectul mai mult decat placut, calitatea materialelor folosite, zambetul de pe fata celor ce te servesc, te fac din pacate sa nu te simti intr-o institutie bugetata din scumpa Romanie.
Cat de mult a avasat BCU prin alegerea facuta, nu stiu, ramane la latitudinea fiecaruia sa judece. Intr-o scurta conversatie cu tipul care mi-a servit o cafea ( de aceasi calitate ca si inainte, adica acceptabila, dar buna ca si raport calitate-pret), am aflat ca in curand se va deschide si-o terasa afara, langa muzeul de langa cladirea principala, astfel incat lumea nu v-a mai sta imbulzita la intrare tragand in picioare sau nu dintr-o tigara la o cafea/ceai/suc, etc. Ceea ce mi s-a parut de bun simt, este ca intrarea pe respectiva terasa se va putea face (si) din strada, transformand bistro-ul deja mult laudat intr-o afacere. Sper eu, si chiar cred profitabila avand in vedere ceea ce ne doare cel mai tare: preturile !
Ramanand in ton, langa intrarea din corpul Boema cred ca stiti sau aflati acum este o sala pentru diverse versisaje/expozitii, ect. Se pare ca cei de la Institutul Cultural Roman au un proiect in parteneriat cu cei de la BCU, in care-si propun sa ne incante si descante prin...arta. Da, da, prin arta, pentru cei ce-au uitat suntem (inca) un popor talentat, ne chinuim sa ramanem asa, pentru un segment mai larg sau nu de piata.
Antitalentul din mine a inceput bine ziua, mai ales ca mi s-a dat o caseta draguta! Ce inteleg prin draguta?: simplu,relativ la nivelul celor 1.87 cm de care dispun in inaltime:))

Fetele vorbesc mult si...prost?!

Femeile sunt conturate genetic, deci inclusiv si neuronal altfel decat barbatii. Nu invers, ci doar altfel...Eu pot intelege ca au alte nevoi, alte perspective din care privesc, alte geometrii ale formelor imperfecte...dar totusi sa mananci atata rahat doar pentru a te pune bine cu'o alta mancatoare si exploatare ale acelorasi proteine putresceinice...este totusi aberant, dezonorant si mai cu seama nu face deloc lobby niciunei femei.
Am spus!

neurochirurgie

Cum poate oare o frmatiune anatomica sa functioneze mai bine fara o buna parte constitutiva? Probabil este exact la fel ca atunci cand functionam mai bine fara unii omanei pe langa noi, va veti intreba poate daca unii oameni pot constitui parti anatomo-functionale-parte din noi. Sunt pe cale sa inchei relatiile de interdependenta cu un om valoros, cu un om care nu are nimic mai bun de oferit decat o inteligenta nativa extraordinara dublata de studiul a 2 facultati, ultima concretizata cu un master si doctorat.
Dar totusi, pe langa toate acestea am impresia ca ceva nu ne mai leaga, ca discutiile searbede de alta data, ce se preschimbau intr-o filozofie frumoasa si a-aberata acum nu pot pot face transhumanta asta. In neurochirurgie si in aria chirurgicala in generala ceva trabuie ectomizat (taiat) in momentul in care nu mai functioneaza si astfel face mai mult rau decat bine organului/sistemului din care face parte. Ma gandesc ca nimeni si nimic nu-mi poate demosntra ca functia mea de gandire neurologica se mai poate lega de cea cardiaca astfel inca sa nu intru in sala de operatie si sa fac pesudolobotomia asta craniana.
Nu, pe ea n-o caracterizeaza doar inteligenta, pe ea o caracterizeaza un suflet macinat de psihoze, nevroze, stari de ascecitate datorate unor oameni de nimic care s-au perindat cu bocancii prin sufletul ei. Vine iarna, eu cred ca mi-am incalcat de mult bocancii cand vine vorba de ea si numai vreau s-o folosesc ca drept pres de la intrare, poate doar ca unul de la iesire...

in fiecare zi...

in fiecare zi ne cautam fericirea, fie ca-i intr-o carte, fie ca-i vorba de-telefon nou, un laptop, o casa sau o masina asta facem, spre asta tindem. De ce urmam o facultate, de ce ne angajam, de ce...? Poate singurul gest neegoist este procreerea, astfel dam sansa unui altuia sa incerce sa-i faca fericiti si pe cei din jurul sau...

Cateodata nu lucurile nu incep a fi povestite si nici nu se deruleaza "cu inceputul", sunt situatii care se precipita la fel ca varul. Albe ori colorate principiile palesc sub respiratiile intretaiate de sub plapuma, cu mana alungata peste-un picior delicat pana spre-o rotula perfect de imperfecta. Cand abdomenul incepe sa zvacneasca, cand aorta bate mai ceva decat cordul delicat, atunci ne confruntam cu-un "friends with benefits". Sau benefits with friendship, pentru ca "eu iubesc si ochi si flori, si buze si morminte":)

Cronicizare..alb-albastra

Site-ul ala incepe sa-mi dea dureri de cap, sa-mi provoace greata, sa ma faca sa fiu asa de scarbit si totusi sa-l vreau altfel. Imi place ideea de socializare, imi place desigur sa dau peste oameni pe care nu i-am mai vazut de-o gramada de timp, la fel cum imi place sa cred ca mediul ala de-acolo nu-mi poate face niciun rau.
Aerul insa e irespirabil datorita basinilor, fitelor de prost-gust, curvelor (cu drag), inocentelor, pustioaicelor ce intrunesc cele de dinainte enuntate simultan, etc.
Deja a devenit un schimb social impropriu, bolnav, injust...Oameni care se cred mai interesanti decat restul lumii iti lasa posibilitatea sa vezi o parte din poze, nu te onoreaza cu privilegiul de-a le da mesaje, de-a le comenta pozele, uneori reusite chiar...
Adica, la dracu, daca existi pe net, existi pentru ca vrei, nepartinitor. Nu pricep dc te-ai limita la cei 2347 de prieteni din care doar 3 au posibilitatea de-asi da cu parerea...

incubator107incubator107

Veniti sambata seara pe strada Traian 107 la ora 20.00 . Veti gasi acolo oameni calzi, hippioti, dar calzi... Eu empatizez cumva cu ei, ma regasesc in ei si cred ca si ei in mine, ce-mi place cel mai tare este ca langa ei pot fi un eu care se regaseste adesea in cei din jur, si care descopera pe zi ce trece, de la un cunoscut la altu' alte valente.
Este prezentarea unor mini-proiecte care urmeaza sa se deruleze luna asta, poate veti gasi si voi ceva pe-acasa pe care-ati vrea sa-l gasiti si luati la randul vostru acasa...
www.incubator107.com

Facebook si oamenii....

Gasesc oameni (de cele mai multe ori la ore tarzii) cel putin...interesanti. Frumusetea e hazardata pentru-a fi declarata, cu toate ca-s dement si cred in ea. Un om frumos,este cat de cat unu' care reuseste cumva sa te miste, sa te faca sa simti ceva. Aspect fizic, inteligenta, prezenta, mimica, gesturi, etc.
Atitudinea unora de pe site-urile de socializare, ma inspaimanta: vad pustioaice de liceu care nu-si mai vad lungul nasului, postand cu fundu' lipit de camera foto, si oameni cel putin decenti care din principiu aleg prietenii dintr-o nisa mult mai restransa.
Persoana despre care vorbim a reusit, cel putin din punctul meu vedere sa aiba atitudine, sa aiba acel ceva care,chiar daca este in contradictoriu a reusit sa se impuna. Sa poti trece de bariera info-ului si sa aduci argumente plauzibile pentru a-ti argumenta parerea mi se pare EXTRAORDINAR. Va asigur ca de asta este capabil din ce in ce mai putina lume, fara sa vrem ne ametim intr-o betie de cuvinte. Eu am ramas ametit de pozele pline de stil, de atitudine ori gingasie, de franceza descrierii lor, de expresivitate, de ochii din spatele ochilor...
Voi..i-ati da add sau mesaje pe facebook?
Eu am facut ceva mai mult, nu astept decat....sa ma conving de ce-am scris!?

Cautam...?

Ne rezumam la a ne cauta fericirea, care nu se cumpara in rate, vorba cantecului. Oare ne putem gasi fericirea asa deodata, toata?
Eu cred ca ea trebuie intradevar cumparata, trebuie s-o meritam cumva. Avem datoria sa fim oameni pentru a ni se raspude cu omenie, probail ca asta e singura cale, ori conditie spre a fi fericiti cu adevarat. Niciun job, casa, masina, vacanta nu cred ca ne poate aduce cu adevarat fericirea. Conditia umana si reflectia ei in oglinda este-un joc secund, mai pur care ne aduce aproape de starea asta de implinire. Nu vad cum am putea-o cauta in lucrurile materiale, ne pot oare imbratisa ele, ne pot oare sfatui si sprijini ele? Acum in vremurile astea sumbre, eu cred ca intradevar solidaritatea si empatia, calitati covarsitor umane, sunt singurele care mai pot iesi din spectrul material care ne orbeste innebunindu-ne cu false nadiruri latente.
Cand fac rost de "bani", am sa-mi "cumpar" fericire, multa!

Oameni, oameni...

Sunt multe valente pe care un om le poate imbraca, atat de multe incat ne ameste toata valtoarea asta de profile psiho-comportamentale, obiceiuri, alegeri, principii, aspecte fizionomice. Este cu atat mai greu sa alegem cu cat ne cunoastem pe noi insine mai putin, pentru ca nu stim la ce sa ne raportam.
Este interesant totusi cum reusim adesea sa ne cunoastem inductiv, sub influenta celor de langa noi. Imi este clar acum ca oamenii sunt cei care ne influenteaza viata cel mai mullt, unii lasa urme, impresiuni pe care/din care cresc formatiuni anexe, secretoare de idei, prin excelenta si de principii.
Forma asta inductiva, perfuzabila de formare a individului se poate dovedi adesea salvatoare precum si vicioasa, promiscua.
Imi pare totusi asa de bine ca am reusit sa gasesc oameni de la care pot invata, langa care ma pot dezvolta si cunoaste...
Intalnirile pe nevazute, induse pe cale intravenoasa sunt insa atat mai vertoijante cu cat iti dau impresia c-ar merita:)