Cateodata stau, ma uit in urma dar e asa de multa ceata, imi dau seama cat de importanta este autoevaluarea. Sa poti sa-ti dai seama daca din punct de vedere profesional, uman, social, economic ai "suferit" imbunatatiri sau nu. Daca tragi linie sa-ti poti da seama concret, pragmatic si fara echivoc ce e mai bine si ce nu.
Dar vreau sa cred ca ideea asta e buna doar in teorie, nu spun ca autoevaluarea n-ar fi benefica, insa oricat de aiurea si de cretin ar parea, evaluarea cea mai exacta o pot face numai cei ce privesc din exteior.
De fiecare data actionam du[pa bunul plac, bazandu-ne pe propriile idei, trairi, sentimente, background social si familial. Dar, oare luam de fiecare data cele mai bune decizii? Pentru noi, pentru cei din jur?
Si daca le luam sunt ele interpretate in a fi bune, facile, meschine, egoiste, lipsite de sens? Cine intocmeste oare etalonul de bine si de rau?
Este clar: societatea dicteaza tot, majoritatea are puterea si este de cele mai multe ori dictata de efectul de turma, nimeni n-o sa poata sa-ti explice ce e bine si ce e rau, lucrurile sunt pur si simplu asa cum sunt.
Inima mea este tetracamerala, dar tu o vezi ca pe-un intreg....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu