marți, 1 aprilie 2014

Flashback...

Cateodata am flashback-uri,

mi-e asa de greu sa nu am, la fel cum mi-e greu sa numai cred. Multa vreme, am crezut ca "a crede" inseamna a spera, neavand sperante, nu ai dezamagiri.

Imi dau usor, usor seama ca daca-ti pierzi credinta (indiferent de forma ei), nu pierzi numai o identitate afiliata unui concept, unei persoane, unei entitati. Pierzi o data cu asta o forma superioara de integrare, pierzi o cheie a succesului care deschide asa de multe usi inca numai stii unde sa bati.

Calatoria asta incerta, si asa aburita de elemente derutante si halucinante devine mai frumoasa, mai directionata si mai lucida o data cu credinta in ceva. Oamenii sunt imprevizibili, Divinitatea e intangibila, stiinta e ascunsa, etc,. sunt cateva elemente pe care le pierdem cu vederea adesea.

Cerceteaza, citeste (mult si aproape orice), asculta, decide si mai ales crede...


Trimiteți un comentariu