miercuri, 1 februarie 2012

Ca la 23

Nu stiu sa fie ceva pe lumea asta mai de pret ca sanatatea, prietenii si pasiunea.
Mi-a luat sau nu 23 de ani sa-mi dau seama de asta, se prea poate... Cu toate astea as vrea de la mine mai mult decat am cerut pana acum, crezut din totdeauna ca trebuie sa ceri sa ti se dea, trebuie sa faci in asa fel incat sa-ti castigi de la paine la respect. N-as putea trai intr-o lume fara respect, fara profesionalism, fara un dram de corectitudine si civilizatie, si nu in cele din urma n-as putea trai fara speranta.
Sunt asa de negativist cateodata, sunt asa de pesimist, si cu precadere de pragmatic. Ca e bine sau rau imiasum riscul de-a lasa trecerea vremii saa decida, sa-mi spuna unde si ce am gresit pana la urma asta presupune sa traiesti.
Lungul sir de alegeri pe care le facem, promisiunile si visele marete, iubirea si ura ori respectul si dispretul, isi au toate, loc sub Soare.
Nu-mi pot imagina pe cineva care iubeste sau uraste neconditionat. Suntem oportunisti si interesati pana la cer, nu va mai amagiti incercand sa faceti "pace in lume"...
Da, implinesc 23 de ani si nu-mi pare rau...:)


Trimiteți un comentariu