Magic moments

Stau la o masa, pe partea cealalata a ei sta o tipa, pana mai devreme ne afundam amandoi nasurile in cate-un laptop. Fara sa vreau, am auzit-o: 'am uitat sa va spun, aseara a facut primii pasi:)' Nu pot reproduce in cuvinte cum radia de fericire, expresia fetei ei era de milioane. Pare mai degraba o persoana inteligenta decat una care sa deschida usi cu zambetul, dar oare nu suntem mai frumosi atunci ca cenusia materie isi intra in drepturi? Poate ca inteligenta n-are legatura cu primii pasi ai copilului despre care vorbeste, poate ca rationalul nu se impaca cu emotionalul, dar lucrurile astea sunt interdependete. Altfel spus, "gandeste ce simti, si simte ce gandesti".

Ca la 23

Nu stiu sa fie ceva pe lumea asta mai de pret ca sanatatea, prietenii si pasiunea.
Mi-a luat sau nu 23 de ani sa-mi dau seama de asta, se prea poate... Cu toate astea as vrea de la mine mai mult decat am cerut pana acum, crezut din totdeauna ca trebuie sa ceri sa ti se dea, trebuie sa faci in asa fel incat sa-ti castigi de la paine la respect. N-as putea trai intr-o lume fara respect, fara profesionalism, fara un dram de corectitudine si civilizatie, si nu in cele din urma n-as putea trai fara speranta.
Sunt asa de negativist cateodata, sunt asa de pesimist, si cu precadere de pragmatic. Ca e bine sau rau imiasum riscul de-a lasa trecerea vremii saa decida, sa-mi spuna unde si ce am gresit pana la urma asta presupune sa traiesti.
Lungul sir de alegeri pe care le facem, promisiunile si visele marete, iubirea si ura ori respectul si dispretul, isi au toate, loc sub Soare.
Nu-mi pot imagina pe cineva care iubeste sau uraste neconditionat. Suntem oportunisti si interesati pana la cer, nu va mai amagiti incercand sa faceti "pace in lume"...
Da, implinesc 23 de ani si nu-mi pare rau...:)

I want it all

Si-acum spun... pentru putinii sau inexistentii cei care-mi citesc blogul cu-o regularitate relativa, probabil v-ati dat seama: Mie NU-MI PLAC JUMATATILE DE MASURA! Pot intelege ca un om nu-mi poate oferi ceea ce vreau fie ca e incapabil intr-un moment sau altul s-o faca, fie ca nu e dispus s-o faca, fie ca are altele pe cap. Pot intelege asta si coopera pana la vesti mai bune, pana cand iese soarele pe bucata aia de strada care-l lasa sa-mi ofere acel ceva. Cand insa vine vorba de relatii interumane, eu ma dedic. Da, poate parea paroxistic faptul ca in ciuda aspectului de neaderthalian cu par pe inima (mi-a placut extraordinar expresia asta a lui Calinescu din Cartea nuntii), eu ma implic. Am tendinta de-a ma dedica unui lucru, unei ocupatii, sau unui om care-mi place. Pana la urma alegem sa facem doar ceea ce ne place, si exista mari 'riscuri" sa facem asta cu atat mai bine cu cat suntem didicati. Adesea ne vedem obligati sa facem, sa spunem, sa nu spunem, sa nu face, sa mergem, sa nu mergem, etc. Unii dintre noi, in urma unei robotizari intense ajung sa faca lucrurile astea impuse la fel de bine cum le fac pe cele din pasiune. Ei bine, eu nu vreau sa ma robotizez, eu nu vreau sa ma mint ca-mi place sa te vad cum tinzi sa plangi pe umarul meu, nu vreau pentru ca nu pot. Imi impun sa fac in viata asta ce-mi place, pentru ca vreau sa le fac asa cum trebuie, pentru ca nu exista nimeni pe lumea asta care sa ma poata ingradi. Mi-ai plans aseara la telefon, si mi s-a rupt inima (cu par cu tot), dar prefer sa plangi acum o zi-doua decat sa plangem amandoi peste un an sau doi mai abundent, pentru mai mult timp si mai amar decat ai crede. Nu mi-a mai plans nimeni la telefon de mult, de fapt, ai inchis inante de-a izbucni. Sunt totusi lucruri si oameni pe lumea asta care ma sensibilizeaza in ciudat poftei mele acute pentru sangele cald de pe masa de operatie. Da, si eu sufar, da si pe mine ma doare, ba chiar in cazul meu iradiaza durerea mai mult decat ai crede. Imi pare rau, dar that's the way, trust me, my way is better:)

Education for life

Inca un an, penultimul de copilarie:) Eu am deosebitul noroc, eu si cu ai mei colegi sa fim copii mai mult timp decat altii. Exceptandu-i pe cei de la tatru care mi se par ca raman mereu asa, se maturizeaza pe alte falii. Nu stiu inca daca am sa realizez tot ce mi-am propus, nu mi-am facut niciodata liste cu "to do', nu i-am scris niciodata lui Mos Craciun. Nu pentru ca n-as crede in toate lucrurile astea marunte si de detaliu, care fac ansamblul vietii mai bun, ci pur si simplu pentru ca n-am simtit. Am luat lucrurile ca atare, au fost unii si mai ales unele care m-au facut sa cred in planuri. Dar eu nu...eu imi planific sa traiesc asa cum vreau s-o fac, asa cum simt. Asa ca entru anul asta, aer in plamani, catalidaze cat mai intense, cu toate ca " viata nu se cuantifica prin numarul de respiratii, ci prin momentele care-ti taie rasuflarea':)

BCU...bufet si carti sau invers?

S-a redeschis bufetul din cadrul sediului central al Bibliotecii Central Universitare:)
Eu as spune mai degraba ca s-a deschis, cel dinainte existent transformand-se intr-un bistro. Aspectul mai mult decat placut, calitatea materialelor folosite, zambetul de pe fata celor ce te servesc, te fac din pacate sa nu te simti intr-o institutie bugetata din scumpa Romanie.
Cat de mult a avasat BCU prin alegerea facuta, nu stiu, ramane la latitudinea fiecaruia sa judece. Intr-o scurta conversatie cu tipul care mi-a servit o cafea ( de aceasi calitate ca si inainte, adica acceptabila, dar buna ca si raport calitate-pret), am aflat ca in curand se va deschide si-o terasa afara, langa muzeul de langa cladirea principala, astfel incat lumea nu v-a mai sta imbulzita la intrare tragand in picioare sau nu dintr-o tigara la o cafea/ceai/suc, etc. Ceea ce mi s-a parut de bun simt, este ca intrarea pe respectiva terasa se va putea face (si) din strada, transformand bistro-ul deja mult laudat intr-o afacere. Sper eu, si chiar cred profitabila avand in vedere ceea ce ne doare cel mai tare: preturile !
Ramanand in ton, langa intrarea din corpul Boema cred ca stiti sau aflati acum este o sala pentru diverse versisaje/expozitii, ect. Se pare ca cei de la Institutul Cultural Roman au un proiect in parteneriat cu cei de la BCU, in care-si propun sa ne incante si descante prin...arta. Da, da, prin arta, pentru cei ce-au uitat suntem (inca) un popor talentat, ne chinuim sa ramanem asa, pentru un segment mai larg sau nu de piata.
Antitalentul din mine a inceput bine ziua, mai ales ca mi s-a dat o caseta draguta! Ce inteleg prin draguta?: simplu,relativ la nivelul celor 1.87 cm de care dispun in inaltime:))

Fetele vorbesc mult si...prost?!

Femeile sunt conturate genetic, deci inclusiv si neuronal altfel decat barbatii. Nu invers, ci doar altfel...Eu pot intelege ca au alte nevoi, alte perspective din care privesc, alte geometrii ale formelor imperfecte...dar totusi sa mananci atata rahat doar pentru a te pune bine cu'o alta mancatoare si exploatare ale acelorasi proteine putresceinice...este totusi aberant, dezonorant si mai cu seama nu face deloc lobby niciunei femei.
Am spus!

neurochirurgie

Cum poate oare o frmatiune anatomica sa functioneze mai bine fara o buna parte constitutiva? Probabil este exact la fel ca atunci cand functionam mai bine fara unii omanei pe langa noi, va veti intreba poate daca unii oameni pot constitui parti anatomo-functionale-parte din noi. Sunt pe cale sa inchei relatiile de interdependenta cu un om valoros, cu un om care nu are nimic mai bun de oferit decat o inteligenta nativa extraordinara dublata de studiul a 2 facultati, ultima concretizata cu un master si doctorat.
Dar totusi, pe langa toate acestea am impresia ca ceva nu ne mai leaga, ca discutiile searbede de alta data, ce se preschimbau intr-o filozofie frumoasa si a-aberata acum nu pot pot face transhumanta asta. In neurochirurgie si in aria chirurgicala in generala ceva trabuie ectomizat (taiat) in momentul in care nu mai functioneaza si astfel face mai mult rau decat bine organului/sistemului din care face parte. Ma gandesc ca nimeni si nimic nu-mi poate demosntra ca functia mea de gandire neurologica se mai poate lega de cea cardiaca astfel inca sa nu intru in sala de operatie si sa fac pesudolobotomia asta craniana.
Nu, pe ea n-o caracterizeaza doar inteligenta, pe ea o caracterizeaza un suflet macinat de psihoze, nevroze, stari de ascecitate datorate unor oameni de nimic care s-au perindat cu bocancii prin sufletul ei. Vine iarna, eu cred ca mi-am incalcat de mult bocancii cand vine vorba de ea si numai vreau s-o folosesc ca drept pres de la intrare, poate doar ca unul de la iesire...

in fiecare zi...

in fiecare zi ne cautam fericirea, fie ca-i intr-o carte, fie ca-i vorba de-telefon nou, un laptop, o casa sau o masina asta facem, spre asta tindem. De ce urmam o facultate, de ce ne angajam, de ce...? Poate singurul gest neegoist este procreerea, astfel dam sansa unui altuia sa incerce sa-i faca fericiti si pe cei din jurul sau...

Cateodata nu lucurile nu incep a fi povestite si nici nu se deruleaza "cu inceputul", sunt situatii care se precipita la fel ca varul. Albe ori colorate principiile palesc sub respiratiile intretaiate de sub plapuma, cu mana alungata peste-un picior delicat pana spre-o rotula perfect de imperfecta. Cand abdomenul incepe sa zvacneasca, cand aorta bate mai ceva decat cordul delicat, atunci ne confruntam cu-un "friends with benefits". Sau benefits with friendship, pentru ca "eu iubesc si ochi si flori, si buze si morminte":)

Cronicizare..alb-albastra

Site-ul ala incepe sa-mi dea dureri de cap, sa-mi provoace greata, sa ma faca sa fiu asa de scarbit si totusi sa-l vreau altfel. Imi place ideea de socializare, imi place desigur sa dau peste oameni pe care nu i-am mai vazut de-o gramada de timp, la fel cum imi place sa cred ca mediul ala de-acolo nu-mi poate face niciun rau.
Aerul insa e irespirabil datorita basinilor, fitelor de prost-gust, curvelor (cu drag), inocentelor, pustioaicelor ce intrunesc cele de dinainte enuntate simultan, etc.
Deja a devenit un schimb social impropriu, bolnav, injust...Oameni care se cred mai interesanti decat restul lumii iti lasa posibilitatea sa vezi o parte din poze, nu te onoreaza cu privilegiul de-a le da mesaje, de-a le comenta pozele, uneori reusite chiar...
Adica, la dracu, daca existi pe net, existi pentru ca vrei, nepartinitor. Nu pricep dc te-ai limita la cei 2347 de prieteni din care doar 3 au posibilitatea de-asi da cu parerea...