Nu am sa ma duc la mare probabil nici vara asta, nu am sa fiu exaltat de Soarele de pe cer nici vara asta. Cu toate astea cred ca am gasit un Soare destul capabil sa ma incalzeasca, stati pe receptie;)
Aici, pe Marte Soarele e un abstract cu toate astea sunt sigur ca a o sa aiba succes printre populatia bastinasa, pentru ca mai sunt o gramada ca mine aici:)
duminică, 11 iulie 2010
luni, 5 iulie 2010
Niciodata
Pentru ca in ultima vreme vremea a fost capricioasa, pentru ca incep sa ma doara din ce in ce mai multe, pentru ca m-am saturat de toti si toate...
Am sa plec:)Am sa va salut din mers, pe voi toti cei imfatuati, fitzosi, plini de fumuri, pe fetitele lu` taticu...
Sunteti/em atat de ipocriti incat nu ne mai recunoastem, suntem atat de fraieri incat am pierdut esenta pentru care am luptat atat. Mare lucru pentru un om sa-si pastreze obiectivele, calitatile, defectele, principiile, crezurile...
Mi-e din ce in ce mai greu sa respir aerul asta, mi-e din ce in ce mai greu sa cred in voi, pentru ca m-ati dezumanizat. N-am putut niciodata sa fac in asa fel incat sa ma adaptez, problema este mai mine, nu la voi.
Si-am vorbit in seara aia de toti si toate, simteam cum un cutit mi se rasfrangea in piept si-acum la final nici macar n-am simtit ca am vorbit cu cea din cauza careia sunt ceea ce-am fost, si-am ajuns sa numai fiu ceea ce-am vrut.
Cu toate astea...am sa plec.
Am sa plec:)Am sa va salut din mers, pe voi toti cei imfatuati, fitzosi, plini de fumuri, pe fetitele lu` taticu...
Sunteti/em atat de ipocriti incat nu ne mai recunoastem, suntem atat de fraieri incat am pierdut esenta pentru care am luptat atat. Mare lucru pentru un om sa-si pastreze obiectivele, calitatile, defectele, principiile, crezurile...
Mi-e din ce in ce mai greu sa respir aerul asta, mi-e din ce in ce mai greu sa cred in voi, pentru ca m-ati dezumanizat. N-am putut niciodata sa fac in asa fel incat sa ma adaptez, problema este mai mine, nu la voi.
Si-am vorbit in seara aia de toti si toate, simteam cum un cutit mi se rasfrangea in piept si-acum la final nici macar n-am simtit ca am vorbit cu cea din cauza careia sunt ceea ce-am fost, si-am ajuns sa numai fiu ceea ce-am vrut.
Cu toate astea...am sa plec.
miercuri, 9 iunie 2010
Ce rost are?
N-ar fi mers oricum, oricum nu ne-am fi dus amandoi in aceeasi directie si oricum nu stiu daca ne-am fi tras unul dupa altul,. Are rost doar ca m-as risca sa cred ca am ce crede:D
S-a mai dus un an...
S-a mai dus un an...
marți, 1 iunie 2010
Cum te simti cand simti
Simtuyrile, daruri cinetice nervoase, electrice...cum or fi, sunt miraculoase.Trebuie neaparat sa fac rost de un numar de telefon...
vineri, 28 mai 2010
sâmbătă, 22 mai 2010
In ultima perioada incerc sa-mi dau seama cum de s-a ajuns intr-o asemenea situatie,sa avem unele sentimente unul fata de celalalt,de atasament, de iubire poate.
I-am vizitat profilul pe Netlog, mi-a placut pozitia pe care o avea in poza pe care i-am comentat-o de altfel. Mi-a cerut ID. I l-am dat ,desi nu ma asteptam ca am sa pot vorbi altceva cu unu de 20 de ani ,decat despre masini,pozitii sexuale si despre cate sticle de tarie poate goli pe minut din 3 miscari. Mi-a spus ca-i plac ardelenii,am vorbit mai mult despre Imperiul austro-ungar,imi amintesc ca eram uimita ca se pot purta si astfel de conversatii pe messenger cu un necunoscut care,in mod normal doreste sa impresioneze cu recorduri personale,necunoscuta cu care are de-a face.I-am trimis pozele de la revelion,pe care tocmai le descarcasem( era 3 ianuarie 2009). Au urmat conversatii scurte,schimb de numere de telefon ,conversatii nu foarte lungi si profunde, discutii in care nu vroiam sa par altcumva decat eram.Replicile erau seci,dar sincere,pentru ca oricum nu-mi pasa daca ma faceam placuta sau nu. Eram eu si eram impresionata de modul lui de abordare ciudat,de comportament bizar,dar eram sigura ca nu-i sunt agreabila deloc,cu toate ca mie asta imi placea si imi place la el.E ciudat. Au urmat propuneri (decente) care nu se fac unei persoane pe care nu o placi. Am zis ca ori face misto si ca e mai ciudat decat imi pare,ori intradevar vrea sa ma cunoasca mai bine,ceea ce e de bine. In urma propunerii ,pe care am acceptat-o,btw, atunci cred ca am inceput sa-l iau in serios..Conversatiile erau mai dese,cu mai multa implicare din partea mea.Vroiam sa-l cunosc,sa merg la Bucuresti si sa vad cum e ,cum se comporta ,ce reactii are,nicidecum sa vad cum… saruta,de exemplu.
Am ajuns si la Bucuresti ,in decembrie 2009,asta dupa cateva alarme false pe care i le-am dat inainte. Ne-am vazut de 2 ori,suficient cat sa-mi dau seama ca are sa ma doara daca-l mai vad a 3a oara si va trebui sa plec,suficient cat sa ne sarutam si sa ne tinem de mana.
Pentru mine era clar: eram speriata ca ajunsese sa-mi placa mai mult decat imi propusesem. Nu l-am intrebat niciodata de parerea pe care si-a facut-o despre mine.Am lasat lucrurile de capul lor,vroiam sa vad care va fi atitudinea pe care o va avea el dupa ce vom relua intalnirile virtuale.Atitudine a fost,fireste,ciudata! Subintelesuri,duble-intelesuri,aluzii care ma faceau sa banui ca atractia e reciproca,dar nu eram sigura,imi doream sa aud ceva concis si parca nu-mi doream,nu vroiam ca lucrurile sa devina complicate,dar vroiam sa stiu ca imi sunt impartasite acele stari de dor latent.
Acum am certitudinea ca ii e dor de mine la fel de mult cat mi-e si mie,ca tine la mine cel putin la fel cat tin si eu la el, dar sunt multe incertitudini in ceea ce priveste modul in care vor decurge lucrurile de-acum inainte,incertitudini care poate ii dau dreptate cand spunea ca sunt irosite sentimentele; si ca probabil in cele din urma starea asta de bine se va altera si ea. N-ar fi pacat?
Ar fi pacat.
I-am vizitat profilul pe Netlog, mi-a placut pozitia pe care o avea in poza pe care i-am comentat-o de altfel. Mi-a cerut ID. I l-am dat ,desi nu ma asteptam ca am sa pot vorbi altceva cu unu de 20 de ani ,decat despre masini,pozitii sexuale si despre cate sticle de tarie poate goli pe minut din 3 miscari. Mi-a spus ca-i plac ardelenii,am vorbit mai mult despre Imperiul austro-ungar,imi amintesc ca eram uimita ca se pot purta si astfel de conversatii pe messenger cu un necunoscut care,in mod normal doreste sa impresioneze cu recorduri personale,necunoscuta cu care are de-a face.I-am trimis pozele de la revelion,pe care tocmai le descarcasem( era 3 ianuarie 2009). Au urmat conversatii scurte,schimb de numere de telefon ,conversatii nu foarte lungi si profunde, discutii in care nu vroiam sa par altcumva decat eram.Replicile erau seci,dar sincere,pentru ca oricum nu-mi pasa daca ma faceam placuta sau nu. Eram eu si eram impresionata de modul lui de abordare ciudat,de comportament bizar,dar eram sigura ca nu-i sunt agreabila deloc,cu toate ca mie asta imi placea si imi place la el.E ciudat. Au urmat propuneri (decente) care nu se fac unei persoane pe care nu o placi. Am zis ca ori face misto si ca e mai ciudat decat imi pare,ori intradevar vrea sa ma cunoasca mai bine,ceea ce e de bine. In urma propunerii ,pe care am acceptat-o,btw, atunci cred ca am inceput sa-l iau in serios..Conversatiile erau mai dese,cu mai multa implicare din partea mea.Vroiam sa-l cunosc,sa merg la Bucuresti si sa vad cum e ,cum se comporta ,ce reactii are,nicidecum sa vad cum… saruta,de exemplu.
Am ajuns si la Bucuresti ,in decembrie 2009,asta dupa cateva alarme false pe care i le-am dat inainte. Ne-am vazut de 2 ori,suficient cat sa-mi dau seama ca are sa ma doara daca-l mai vad a 3a oara si va trebui sa plec,suficient cat sa ne sarutam si sa ne tinem de mana.
Pentru mine era clar: eram speriata ca ajunsese sa-mi placa mai mult decat imi propusesem. Nu l-am intrebat niciodata de parerea pe care si-a facut-o despre mine.Am lasat lucrurile de capul lor,vroiam sa vad care va fi atitudinea pe care o va avea el dupa ce vom relua intalnirile virtuale.Atitudine a fost,fireste,ciudata! Subintelesuri,duble-intelesuri,aluzii care ma faceau sa banui ca atractia e reciproca,dar nu eram sigura,imi doream sa aud ceva concis si parca nu-mi doream,nu vroiam ca lucrurile sa devina complicate,dar vroiam sa stiu ca imi sunt impartasite acele stari de dor latent.
Acum am certitudinea ca ii e dor de mine la fel de mult cat mi-e si mie,ca tine la mine cel putin la fel cat tin si eu la el, dar sunt multe incertitudini in ceea ce priveste modul in care vor decurge lucrurile de-acum inainte,incertitudini care poate ii dau dreptate cand spunea ca sunt irosite sentimentele; si ca probabil in cele din urma starea asta de bine se va altera si ea. N-ar fi pacat?
Ar fi pacat.
miercuri, 19 mai 2010
marți, 11 mai 2010
miercuri, 5 mai 2010
Old///friends?
Nu stiu ce sa zic, sunt sigur ca ma urasti din toti ranunchii...pe de alta parte-mi dai impresia ca nu-i tocmai asa.
Nu stiu...cert e ca mi-e cam dor de tine:-?Asta-i lucru mare la mine, asa ca ar trebui sa apreciezi asta.
Nu stiu...cert e ca mi-e cam dor de tine:-?Asta-i lucru mare la mine, asa ca ar trebui sa apreciezi asta.
luni, 3 mai 2010
Dimineti cu
Ziua a inceput cam taras-grabis, am varsat cafeaua de la MC peste un nene, castile de la mp4 imi tot cadeau din ureche, era sa iau un mnetrou intr-o directie gresita, etc.
Pana acum s-au intamplat o grama de chestii aiurea asa ca nu ma sperii doar dintr-atat.Ramane de vazut...
Ah, da...si te caut si-acum;)
Pana acum s-au intamplat o grama de chestii aiurea asa ca nu ma sperii doar dintr-atat.Ramane de vazut...
Ah, da...si te caut si-acum;)
Abonați-vă la:
Postări (Atom)