Cel mai bun din tot ce ai mai bun

Motto: Copiii găsesc totul în nimic, oamenii găsesc nimic în tot.  - Giacomo Leopardi

A fi cel mai bun, atunci cand totul in jur nu este neaparat rau, dar cu siguranta ignorantei tale, totul ti se pare dificil este probabil cea mai grea lectie despre performanta.

Adevaratii performeri isi stabilesc singuri target-e, dar senzatia ca se sbat atunci cand situatiile pr a fi de-un calm ireversibil. Sa vrei sa fii cel mai bun nu este de ajuns, sa visezi sa vrei sa fii cel mai bun este probabil util doar pentru intretinerea masei neuronale.

Nu exista evident o reteta a succesului in a fi un performer, indiferent de domeniu. O minte limpede, un stil cat mai versatil si sincer ar trebui sa asigure calea spre succes. Evident se cere munca (nu multa, dar indeajuns), nu intotdeauna mult este sinonim cu bine, mai binele este cel mai mare dusman al binelui.

Totusi, perseverenta si modelele sunt elemente cheie.

P.S.: A. este o copila, frumoasa, cu potential, gratioasa, la Multi Ani A. , eu am imbatranit de mult.

Pragmatismul ! Se vindeca ?

PRAGMÁTIC, -Ă I. adj. 1. care urmărește aspectul practic, utilitatea; (peior.) care ia drept criteriu al adevărului valoarea practică. 2. bazat pe studierea faptelor.

Se spune ca oamenii pragmatici nu sunt buni oameni de vanzari, ca urmeaza profesii ce utilizeaza legile fixe, ca atrag oameni din aceeasi sfera, ca sunt anticalofili.

Pentru ca am tot crescut in ultimul an, (am tot 1.93), am ajuns sa respir un aer mult mai complex, vad si simt lucrurile altfel decat levedeam acum 7 ani cand am scris aici prima data. Sunt 7 ani !

Am intalnit oameni extraordinari, prin felul in care sunt conturati, prin felul in care se comporta (fals sau nu), pentru ceea ce fac ei si pentru ceea ce reprezinta pentru cei din jurul lor. 

Daca m-am priceput vreodata la ceva, m-am priceput prin excelenta la oameni, dupa 5 ani de SMURD, si activitate in "sistemul" medical romanesc, dupa ce am vandut de la produse de curatenie profesionale(?) pana la evenimente pot spune, cu mana pe inima ca am crescut.

Activitatea mea e inca tulbure, ma trezesc dimineata, ascult in fiecare zi alta melodie pe youtube, n-am simpatizat niciodata radioul, numai am TV de 4 ani. Ies afara si incep sa discut cu oamenii, la telefon, pe mail, pe facebook, cateodata toate 3 deodata, marturisesc ca alea-s cele mai misto momente :))

Acum mai bine de o saptamana am primit un task clar: sa gasesc un PR pentru un brand nou lansat pe piata. Am urmarit oamenii pe linkedin, facebook, google, blogger, wordpress, etc. pana cand am ajuns la A. (din motive de confidentialitate nu am sa-i divulg numele, cu toate ca e unul din cele mai delicate si gingase nume). Si mie-mi plac numele, am o afinitate pentru unele :D

A. are o varsta frumoasa (la care eu aveam un pragmatism mult mai ridicol), este expresia a ceea ce inteleg eu ca este un fashion icon, fara sa se mediatizeze, fara sa aiba un blog, o simt ca pe o persoana care absoarba informatie de peste tot, de la toti.

Nu, nu o sa fie PR-ul brand-ului astuia probabil niciodata, dupa o discutie care-a debutat profesional si-a ajuns provocative mi-am dat seama ca nici n-ar fi putut imbraca rolul asta. 

Nuuuu, comunica foarte bine, clar si raspicat ! *nu mi-am dat seama daca e pragmatica sau nu, inca 

De ce am continuat sa discut cu ea dupa ce ofertarea s-a terminat? Eu cred ca asta e provocarea, sa poti sa discuti cu un om dincolo de camasa, cravata si sacou; mai ales ales cand iti da senzatia ca poti discuta orice. 

Dand cartile pe fata, daca A avea 120 kg, cosuri pe fata, o atitudine care sa tradeze o frustrata, e clar ca nu ii mai propuneam postul asta, numai ajungeam aici.

Am invatat ca trebuie sa tin langa mine oameni frumosi (dada, si fizic) din toate punctele de vedere; am fost, sunt si cred (sper) c-o sa fiu un mare amator de frumos sub toate valentele lui. 

A. ? Daca e frumoasa? 

Despre ce vorbim?

Are o serie dee trasaturi fizice care-ti spun, iti exclama: hello, sunt ALTFEL ! Ce ma incita cel mai tare e ca trasaturile astea, "altfel" se impletesc cu modul analitico-funny in care se exprima, tradeaza o persoana complexa.

Fara sa fie voluptoasa, ma da spate minimalismul cu care reuseste sa impuna imaginea brand-ului ei. Eu cred ca in fiecare dintre noi traieste un brand, el poate fi vandut job-ului, partenerului de viata, copiilor, societatii, sau il poti cultiva, il poti imbogati, il poti lasa sa creasca liber si frumos. 

A. este un brand, este tipa cu care as putea sa vorbesc 2 zile si n-as avea nevoie de apa. Cumva imi taie respiratia, e un mix de sex-appeal, smartness, potential, imagine si identitati pe care mi le sugereaza. 

Breath taking, trully !

E genuine, mai rar.

La inceput e mereu greu...

Mereu am crezut ca inceputurile-s grozave, ca sunt asa de efervescente si de spumoase totodata incat nu ai cum sa dai gres.

Alegeti cu grija oamenii cu care construiti ceva la inceput, altfel...Altfel öamenii perete"or sa va doboare, sau o sa incerce, or sa va faca sa numai crrediti in nimic, in nimeni , nici macar in voi.

Un lucru bun se creste in timp, are nevoie de maturitate, de oameni de calitate care stiu ce, cat si de la cine vor.
Mare atentie la oameni, pe cat d minunati poti fi pe atat de crunta poate fi cealalta latura a conservatorismului.

Mult succes, eu..eu am sa ma ridic.

UNde?

Niciodata nu am scris doar ca sa scriu,

ma uitam prin arhiva blogului, si am vazut ca au scazut dramatic numarul de vizitatori ai postarilor. Sa fie pentru ca scriu mai rar, sau poate ca lumea a migrat spre alte surse?

Nu conteaza, mereu am scris ca sa scriu, nu neaparat ca sa fiu citit.

Eforturile muncii noastre se reflecta in cat de mult suntem apreciati, e drept...Si mai drept e ca, sunt sigur ca ne asteapta pe fiecare dintre noi ceva, tine de fiecare persoana in parte sa ajunga acolo mai usor sau nu, mai repede sau mai tarziu.

Unde-am ajuns?

Flashback...

Cateodata am flashback-uri,

mi-e asa de greu sa nu am, la fel cum mi-e greu sa numai cred. Multa vreme, am crezut ca "a crede" inseamna a spera, neavand sperante, nu ai dezamagiri.

Imi dau usor, usor seama ca daca-ti pierzi credinta (indiferent de forma ei), nu pierzi numai o identitate afiliata unui concept, unei persoane, unei entitati. Pierzi o data cu asta o forma superioara de integrare, pierzi o cheie a succesului care deschide asa de multe usi inca numai stii unde sa bati.

Calatoria asta incerta, si asa aburita de elemente derutante si halucinante devine mai frumoasa, mai directionata si mai lucida o data cu credinta in ceva. Oamenii sunt imprevizibili, Divinitatea e intangibila, stiinta e ascunsa, etc,. sunt cateva elemente pe care le pierdem cu vederea adesea.

Cerceteaza, citeste (mult si aproape orice), asculta, decide si mai ales crede...

Pentru anul asta

Pentru anul asta mi-as dori mai multa minte,

lucrurile mai bine aranjate intr-o forma care sa-mi aduca si profit si linistie fara sa fac rabat de pasiune.

Intre pasiunile mele latente sunt convins c-am sa gasesc un numitor comun, asa cum nu l-am mai gasit niciodata pana acum. Sunt sigur ca undeva, ceva, cineva acolo, ma asteapta. Si ca de fiecare data n-am sa astept sa ma astepte prea mult, am sa pun mana si-am sa iau fara sa mai cer voie.

Am fost mereu de parere ca daca vrei ceva de viata trebuie sa ceri, daca nu ti se da,
trebuie sa muncesti sa-l ai, si daca nici asa nu obti ceea ce vrei,

lucrurile de mai sus trebuie insumate.

In ceea ce te priveste, cred ca nu ai apucat niciodata sa ma cunosti pe de-a intregul. Daca m-ai fi cunoscut asa cum trebuie, dincolo de ce e drept, am considerat in mod eronat sa-ti arat, ai fi stiut ca ce aveam noi era mai presus de-o greseala de-a mea infantila.
Era mai presus de toate discutiile si mail-urile si tot ce-ai crezut tu vreodata ca ar putea sta in fata a ceea ce aveam. Dar se pare ca n-am avut nimic niciodata,

e clar ca o relatie nu creste de la sine natura, se cultiva, se munceste pentru a o avea. Si daca unul dintre cei doi implicati greseste, e job-ul celuilalt sa discute, sa incerce sa repare. Daca considera ca are pentru ce.

2014?

Cine stie, poate esti cu noroc.

Ce ne face sa traim?

Nu cred ca e ceva pe lumea asta mai bun si mai curat decat relatiile intermane, asa fragile si capricioase, supuse atator patern-uri, si bombardate cu influente de natura denaturata.

Dar sunt momente cand piramida aceea binecunosctura a nevoilor isi face simtita prezenta, sunt clipe ce se "dilata" conform teoriei relativitatii incat nimic numai e relativ.

Cred ca de fapt momentele astea ne fac sa credem si mai ales sa simtim ca traim, aerul asta tare ce ne inconjoara poate fi adesea impresurat cu vapori de extaz si agonie, cu diverse culori si nonculori, intr-un cuvant cu oameni.

Ma intreba cineva zilele trecute, ce-as face, ce-as schimba si ce decizii as lua daca as putea sa dau timpul inapoi?

Cu siguranta sunt multi ce mi-ar putea da sfaturi, cu siguranta sunt multi care-ar vrea sa auda ceva maret, in plan de atac care sa ma aduca acum in momentul de fata intr-o situatie mult mai buna.

Dar daca as schimba, chiar si cel mai mic detaliu, nimic, dar nimc n-ar mai fi la fel.

Am dat in ultimii 6 ani peste oameni frumosi, peste situatii care mi-au pus rabdarea, inteligenta, imfatuarea si egoismul la incercare. Am gasit la tot pasul atatea caractere care m-au format, atatea lucruri de la care-am avut ce invata si de care m-am speriat, atatia oameni la care-am dat cu piciorul.

Daca vrem ceva veritabil, trebuie sa stim sa expansionam timpul, sa-l putem trai si mai ales

sa putem simti

.http://www.youtube.com/watch?v=MIpkE2lYmFs

Efemeritate


Este oare efemeritatea notiunea care caracterizeaza cel mai profund oamenii ca entitati si conditia lor implicita?
Cu siguranta trenul cu care calatorim cu totii are o foaie de parcurs pe care n-o stie nimeni, e drept, de multe ori o putem influenta, dar toate lucrurile astea se fac cu munca si putin noroc.

Daca A reprezinta succesul in viata, atunci A este egal cu x plus y plus z. Munca reprezinta x; y inseamna joaca; iar z - sa stii sa-ti tii gura.

Oglinzile si reflexiile anormale

Reflexia este un fenomen fizic, deseori implica si chimia din spatele imaginii.

In termeni simpli, imaginea de mai jos rezuma efectul, explicatia este, totusi peste de "aparenta reflexiei".

Ce se intampla cand oglinda este deformata? Ei bine, dincolo de patologicul situatiei se afla un fenomen numit aberanta undelor. Mi se pare ca de multe ori ne privim si privim lumea din jurul nostru cu un randament scazut al acuitatii vizuale. Aberanta acestor unde este pretutindeni, tine de fiecare in parte sa incerce sa-si corecteze planeitatea oglinzilor in care se privesc sau in care-i privesc pe ceilalti.

Eu prefer cioburile, puzzle-urile de imagini, idei si ganduri rezultate nu ma duc niciodata la o concluzie clara, dar prefer  neclaritatea in schimbul aberantei la nivel instinctual al imaginii.

Edemul cerebral

Edemul cerebral consta in cresterea difuza a continutului hidroelectrolitic din parechimul cerebral.

Acumularea hidroelectrolitica si/sau cu alte molecule (suntstante simple sau macromolecule proteice) se poate face intracelular si/sau in matricea extracelulara 9spatiu interglial), ceea ce diferentiaza cele 3 tipuri de edem cerebralȘ 

   - edem cerebral celular (glioneuronal)

   - edem cerebral extracelular

   - edem cerebral mixt

Edemul cerebral este o reactie cerebrala nespecifica fata de foarte multi factori care induc perturbari ale barierei hematopoetice , rezultand alterrari ale mecanismelor normale de transport membranar (capilar si glioneuronal). Edemul cerebral incepe intra- sau extracelular si in evolutie se propaga catre celalalt sector, deci initierea si extensia corespund unui tip de edem, iar in faza de progresie edemul devine mixt, cu interesarea ampla a parenchimului.

In raport de extensie, edemul cerebral poate fi:

   - edem cerebrala localizat, perilezional in jurul unei leziuni inlocuitoare de spatiu sau edem ischemic

   - edem cerebral sectorial, al unei emisfere cerebrale sau edem cerebelos

   - edem cerebral difuz

Medicina este ca o limba straina, tine de fiecare sa-si aleaga limba straina pe care-o studiaza, dar eu nu cred ca pot vorbi decat in chineza de mai sus.

Ending with a start

Inceputurile sunt firesti, adeseori grele, dificil de digerat, complexul enzimatic fiind de cele mai multe ori insuficient pentru multitudinea de substante pe alocuri straine.

Dar, stau si ma intreb, nu oare despre asta e vorba? Nu oare deciziile de-a schimba ceva e tocmai promotorul vietii in sine? Ne lovim la fiecare pas de nevoia de-a lua o decizie, ca pe-un hol marginit la capat de-un zid intunecat. De cele mai multe ori sunt doar doua usi, una-n stanga, alta-n dreapta cu toate ca (ne place sa) avem impresia unui numar infinit de variante.

Cert este ca pentru a progresa trebuie sa alegem, o data cu alegerile vin schimbarile in mod inevitabil. Adevarul sau minciuna, ori deciziile bune sau proaste din spatele alegerilor noastre nu pot fi relevate decat prin fanta timpului. E un orificiu mic, infinitezimal, insa pot spune cu siguranta ca este cel mai viabil mecanism  pentru masurarea omenirii, o combinatie simpla: actiunile noastre raportate la timp.

Every breath

Plamanii sunt asa cum bine stim in stransa legatura cu inima. Artere, vene si bineinteles nervi conecteaza cele doua entitati fara de care niciun om n-ar putea trai.

Relatia lor este vitala pentru intregul organism astfelȘ inima are nevoie de oigen, plamanii au nevoie de sange, sange cu care-si livreaza oxigenul.

Nu e nimic pe lumea asta mai interdependent, mai intim si mai fructuos decat relatia dintre cele doua.

Asa ca, daca ai nevoie de oxigen, travaliul meu cardiac v-a functiona 24/24, pentru tine.

Ma declar dependent, nebun si neobosit in munca sustinerii tale.

Ai simtit vreodata ca undeva, candva, ceva constituie miza pentru care traiesti?

Eu nu, dar stiu sigur ca zambetul tau imi da mai mult decat oxigenul atat e vital, de care are nevoie toata lumea.

Cu sinceritate, 

inima ta.

Pentru toti cei care...

Deriva din ultima vreme m-a facut sa cred ca sunt dedublat.

Cateodata stau, ma uit in urma dar e asa de multa ceata, imi dau seama cat de importanta este autoevaluarea. Sa poti sa-ti dai seama daca din punct de vedere profesional, uman, social, economic ai "suferit" imbunatatiri sau nu. Daca tragi linie sa-ti poti da seama concret, pragmatic si fara echivoc ce e mai bine si ce nu.
Dar vreau sa cred ca ideea asta e buna doar in teorie, nu spun ca autoevaluarea n-ar fi benefica, insa oricat de aiurea si de cretin ar parea, evaluarea cea mai exacta o pot face numai cei ce privesc din exteior.
De fiecare data actionam du[pa bunul plac, bazandu-ne pe propriile idei, trairi, sentimente, background social si familial. Dar, oare luam de fiecare data cele mai bune decizii? Pentru noi, pentru cei din jur?
Si daca le luam sunt ele interpretate in a fi bune, facile, meschine, egoiste, lipsite de sens? Cine intocmeste oare etalonul de bine si de rau?

Este clar: societatea dicteaza tot, majoritatea are puterea si este de cele mai multe ori dictata de efectul de turma, nimeni n-o sa poata sa-ti explice ce e bine si ce e rau, lucrurile sunt pur si simplu asa cum sunt.
Inima mea este tetracamerala, dar tu o vezi ca pe-un intreg....

A cada paso…

Nunca he dado un paso sin quererlo dar, aunque si he dejado de dar muchos. 

No me arrepiento de ninguno de ellos, aunque hayan sido hacia atrás.

He deseado subirme a muchos trenes. Algunos, después de mucho tiempo esperando, no han hecho su parada y me he quedado sola en la estación con todos mis bártulos. Otros se han parado delante de mí, pero no he subido por miedo. Por miedo no sé muy bien a qué.

Es posible que algunas veces no me haya expresado bien, pero nunca me he callado lo que quería y creía conveniente decir. Tampoco me arrepiento de mis palabras, detrás de ellas siempre han habido sentimientos, sentimientos que en un determinado momento han tenido la necesidad de salir de su prisión. O de su escondite.

Si alguno de esos momentos ha acabado con una caída, me he levantado. No siempre a la primera. No me importa si tengo que caer veinte veces por lo mismo, porque prefiero arrepentirme de lo que he hecho a quedarme con las ganas de saber si hubiera servido de algo en caso de hacerlo.

Por el camino se cruza mucha gente y todos para bien; unos te indican que tipo de persona no eres y otros te dan la oportunidad de conocerles y de que te conozcan sin dar explicaciones, brindándote la felicidad del día a día.

A los primeros, solo me queda decirles adiós y desearles suerte en la vida. ¿A los otros? A los otros de momento no os digo nada, pues me queda toda una vida para hacerlo.

Carolina Sanchez, Spain.

Inceputuri capitale

....inceputuri

Greselile se platesc in cele din urma, nimic nu ramane pe lumea asta murdar. Frumusetea lumii in care traim este ca natura, deci viata, gaseste cumva metode sa se curete.

Nu e nimic mai curat pe lumea asta decat lumea in sine, cu toate astea ma simt asa de murdar.. . Sunt momente cand simtim ca tot pamantul ni se cutremura sub picioare, ca tot ceea ce urmeaza sa se intample este impotriva noastra.

Dupa cum spuneam, sunt convins, exista un motiv pentru toate.

Relatia dintre sistemul endocrin si manifestarea comportamental-umana

Motto: "Aminteste-ti de comportamentul fiecaruia depinde soarta tuturor."Alexandrul cel Mare. Sistemul endocrin reprezintă totalitatea glandelor endocrine ale corpului, glandele endocrine secretă hormoni în interiorul corpului, pentru a coordona activitatea organismului. Comportamentul este o activitate observabilă a unui organism, o interacțiune cu mediul său.Termenul a început să fie folosit în psihologie de J.B. Watson și H Pieron, în paradigma psihologică numită Behaviorism (în engleză de la behaviour= comportament). Relatia dintre cele doua notiuni, este una stransa si se manifesta zi de zi in cadrul societatii in care traim. Sistemul endocrin joaca un rol cheie in reglarea fenomenelor metabolice, precum si in cresterea, dezvoltarea si maturarea organismelor, echilibrul hidroelectrolitic al acestora, reproducere si reglarea diverselor expresii ale vietii sociale. Constituit intr-o retea complexa de glande, acesta elibereaza in fluxul sangvin "substante chimice care actioneaza la distanta, pe tesuturile tinta" (kronenber et al., 2003), denumite hormoni. Ei actioneaza sub forma unor mesageri chimici, cu scopul de a controla si ajusta functiile vitale (Guyton & Hall, 2006). Psihoneuroendocrinologia (PNE), ca domeniu de interfata intre stiintele comportamentului si endocrinologie, isi propune evaluarea posibilelor legaturi cauzale sau chiar de smpla asociere intre diversele comportamente (normale sau patologice)si diversele evenimente in plan endocrin. In ciuda unor divergente de abordare si obstacole metodologice, unele corelatii intre endocrinopatii si tulburarile mentale apar, in toate cercetarile, drept fenomene certe. Hormonii stress-ului (corticosuprarenalieni). Nivelul lor in oraganism creste, ca raspuns la o varietate de conditii de stress fizic sau shihologic, si serveste drept factor principal al mentinerii organismului in parametrii normali (hemostazie) si dezvoltarii raspunsurilor adaptative la stimuli noi sau solicitanti.Dereglarile acestei axe pot duce la o varietate de tulburari psihiatrice, dintre care cea mai raspandita este drepresia. (Nemeroff, 1998. Aproximativ jumatate dintre persoanele cu un grad ridicat al hormonilor corticosuprarenalieni sufera de depresie, iar diverse studii longitudinale arata ca mentinerea unei concentratii crescute a acestora creste nu numai intensitatea, ci si riscul recurentelor depresiei. (Tiemeier, 2003; Starkman et al, 1981). Printre alte modificari psihice se enumera tulburari ale procesarii senzoriale si addaptarii la stimuli, alterari ale ciclului somn-veghe sau perceptiei durerii, anxietate, iritabilitate, tulburari de memorie si concentrare, insomnie si scaderea libidoului. (Reus & Frederick-Osborne, 2000). Nivele scazute ale acestor hormoni tradeaza modificari comportamentale survenite adesea intempestiv. manifestari frecvente sunt apatia, lentoarea, izolarea sociala si dereglari in orarul de somn. Hormonii" fuga"-"lupta" (medulosuprarenalieni). Cea mai spectaculoasa patologie endocrina a acestor substante reste reprezentata de feocromocitom, o tumora ce secreta catecolamine si manifesta acut sub forma de hipertensiune arteriala. Dincolo de inaltul risc cardiovascular pe care feocromocitomul il aduce, tumora se manifesta si in perioade intercritice, sub forma de simptome cunoscute sub numele de "stigmate adrenergice" (diverse combinatii de marire a numarului de batai/minut a inimii, hipersudoratie, tremor, emotivitate marcata, termofobie, pe fondul unei stari generalizate de anxietate). Este de retinut ca starea de anxietate este nu numai reactiva, ca rezultat al tumorii ci si anticipativa( fiind legata de teama aparitiei unei noi crize, in cele mai neasteptate momente) (Sstarkman et al, 1985). S-a observat ca cei doi hormoni ai stress-ului sunt implicati activ in patologia anxietatii si altor manifeste clinice, studii recente arata ca intreg sistemul endocrin este implicat si in patologia unor sindroame cum ar fi cel Borderline. Sindromul Borderline este una din cele mai grave afectiuni psihosomatice. Denumirea sindromului porneste de la sensul de „granita, limita” a cuvantului englezesc „border”, deoarece simptomatologia acestui sindrom se situeaza la granita dintre psihoza, nevroza si tulburarile de personalitate. Pielea ca organ limita are de asemenea un rol simbolic: tabloul clinic include patologii dermatologice cauzate de automutilare prin taiere, frecat, etc. Caracteristic pentru sindromul Borderline este instabilitatea progresiva in relatiile sociale, in dispozitia sufleteasca si in autoperceptie, care se exteriorizeaza prin crize emotionale puternice, tendinta de autoflagelare si schimbarea frecventa a relatiilor cu cei din jur. Statisticile medicale arata ca in peste 80% din cazurile pacientilor cu sindrom Borderline s-au raportat experiente traumatice in copilarie (abuzuri sexuale, violenta domestica). Datorita faptului ca de cele mai multe ori abuzul este savarsit de o persoana apropiata copilului, acesta va ramane contrariat si nu va reusi sa isi constientizeze si sa-si exteriorizeze reactiile de greata si manie fata de faptas. Se pare ca aceste sentimente negative reprimate se rasfrang ulterior asupra propriei persoane, conducand la autoflagelare. Experintele abuzive, combinate cu emotiile controversate asociate ( de ex. gingasia tatalui, combinata cu frica de el; sentimentul de a fi fost ales, combinat cu o rusine extrema) vor duce la oscilatiile sentimentale extreme in relatiile cu ceilalti oameni. Desi nu toate cazurile de sindrom Borderline sunt precedate de experiente traumatice, se apreciaza ca toti copiii afectati au crescut intr-un mediu prohibitiv, invalidant, in care oamenii si comportamentele lor se catalogheaza ca fiind doar „foarte buni” sau „foarte rai”. Nivelul de stress-ul la care sunt supusi pacientii suferinzi de acest sindrom este clar unul ridicat, abgrenand si concentratii ridicate ale hormonilor mai sus enuntati cat si a altora asemeni lor, conducand la un cerc vicios in avansarea si complicarea bolii. Manifestari clinice Problema centrala care apare in tabloul clinic al sindromului Borderline este dificultatea de gestionare a propriilor trairi, care se manifesta prin: schimabarea frecventa a relatiior cu cei din jur, relatiile degradandu-se rapid de la o idealizare a partenerului la deprecierea lui imediata; extremismul sentimental (iritabilitate excesiva, panica, disperare, accese de manie) mai ales in contextul indiferentei sentimentale sau a respingerii din partea celor din jur; Autoperceptie foarte oscilanta, concretizata in alternarea frecventa a dorintelor profesionale si a sistemelor de valori. Imaginea de sine a pacientilor este adesea negativa, ei se percep ca fiind „rai”, „pacatosi” sau, temporar, mai ales in asociere cu sentimentul de parasire, poate sa apara senzatia ca nici nu exista; Frica de a fi parasit, care apare la cea mai mica intarziere sau la despartiri temporare, pacientul autoconvingandu-se ca motivul pentru care a fost parasit este acela ca este „rau”; Tendinta de autoflagelare, imposibilitatea de a evita pericolele: se manifesta impulsiv mai ales cand conduce autovehicule, in jocuri de noroc sau abuz de opiacee. S-au raportat de asemenea automutilari, tendinte de suicid, automotivate fie prin nevoia de a se pedepsi, fie prin incercarea de a evita parasirea; Plictiseala si sentimente de goliciune interioara (pacientii isi cauta adesea un rost, o meserie); Idei obsesive, de persecutie (apar in cazuri extreme: abuz de droguri, parasirea sa efectiva de catre o alta persoana). Diagnostic Nu exista nici un fel de teste de laborator sau investigatii imagistice specifice. Diagnosticul nu poate fi pus inainte de varsta adulta, datorita riscului de suprapunere a simptomatologiei cu particularitatile de personalitate si comportament specifice pubertatii. Diagnosticul este simptomatic, conditionat de prezenta urmatoarelor criterii constante in timp: - Senzatie de abandon - Relatii instabile; - Probleme de identitate; - Afectivitate instabila Afectiunea principala cu care se asociaza in cazul copiilor este ADHD-ul (Attention Deficit Hyperactivity Disorder = Deficit de Atenție / Tulburare Hiperkinetică, tulburare comportamentală care afectează mai ales copiii și se manifestă prin imposibilitatea acestora de a se concentra asupra unui anumit subiect sau unei anumite acțiuni. Netratată poate avea consecințe negative pe termen lung (psihologice, sociale, economice). daca ne-am pune intrebarea in ce masura psihoneuroendocrinologia a justificat sperantele puse in ea la inceput, raspunsul ar fi fara indoiala afirmativ, deoarece ea a furnizat deja o serie de rezultate, care fac lumina intr-o zona considerata initial obscura. In ciuda acestui fapt exista inca loc pentru imbunatatirea metodelor de studiu, fapt remarcat si de Brambilla (2000) intr-un remarcabil articol asupra trecutului si perspectivelor domeniului.

De pe patul gol

Cu cata admiratie, teama, incredere, spasm, intriga si respect se uita un pacient la medicul din fata lui. Ce zid mare trebuie sa se darama cand medicul are cel mai mic derapaj de la omenie. Cum poti oare sa tratezi oameni daca nu au macar o mica doza de omenie? Este insutit mai greu de cealalta parte a bisturiului, cu toata responsabilitatea ce cade pe umerii halatului alb. Patul gol, este acela la care viseaza orice medic cand isi vede pacientul pe hol plecand acasa, urati-mi noroc in a ma ridica, inca o data!

Incep sa imbatranesc?

Imi revad colegii de scoala generala si sau liceu, ei parca sunt neschimbati. Eu ma vad altfel fata de cum eram acum 5 ani. Sunt convins ca si ei s-au schimbat, mai mult sau mai putin. Totusi tin sa cred ca e un copil care visa acum 5 ani, captiv in persoana care acum se incapataneaza sa creada ca imbatraneste. Ce cuvant urat!

Magic moments

Stau la o masa, pe partea cealalata a ei sta o tipa, pana mai devreme ne afundam amandoi nasurile in cate-un laptop. Fara sa vreau, am auzit-o: 'am uitat sa va spun, aseara a facut primii pasi:)' Nu pot reproduce in cuvinte cum radia de fericire, expresia fetei ei era de milioane. Pare mai degraba o persoana inteligenta decat una care sa deschida usi cu zambetul, dar oare nu suntem mai frumosi atunci ca cenusia materie isi intra in drepturi? Poate ca inteligenta n-are legatura cu primii pasi ai copilului despre care vorbeste, poate ca rationalul nu se impaca cu emotionalul, dar lucrurile astea sunt interdependete. Altfel spus, "gandeste ce simti, si simte ce gandesti".

Ca la 23

Nu stiu sa fie ceva pe lumea asta mai de pret ca sanatatea, prietenii si pasiunea.
Mi-a luat sau nu 23 de ani sa-mi dau seama de asta, se prea poate... Cu toate astea as vrea de la mine mai mult decat am cerut pana acum, crezut din totdeauna ca trebuie sa ceri sa ti se dea, trebuie sa faci in asa fel incat sa-ti castigi de la paine la respect. N-as putea trai intr-o lume fara respect, fara profesionalism, fara un dram de corectitudine si civilizatie, si nu in cele din urma n-as putea trai fara speranta.
Sunt asa de negativist cateodata, sunt asa de pesimist, si cu precadere de pragmatic. Ca e bine sau rau imiasum riscul de-a lasa trecerea vremii saa decida, sa-mi spuna unde si ce am gresit pana la urma asta presupune sa traiesti.
Lungul sir de alegeri pe care le facem, promisiunile si visele marete, iubirea si ura ori respectul si dispretul, isi au toate, loc sub Soare.
Nu-mi pot imagina pe cineva care iubeste sau uraste neconditionat. Suntem oportunisti si interesati pana la cer, nu va mai amagiti incercand sa faceti "pace in lume"...
Da, implinesc 23 de ani si nu-mi pare rau...:)